Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

366 Aurel Romila – Psihiatria
confunda, fiindcã psihastenicul este foarte legat de medic, este cel mai
fidel pacient ºi cel mai interesant. Cu el se poate colabora, cu el se scriu
cãrþi. Cu schizofrenul nu se poate face nimic, te pisãlogeºte cu sexul, cu
onania, cu fobia de nebunie; este schizofren, dar are fobia de nebunie, pentru
cã el a practicat onania ºi tata l-a bãtut în cap. Deci sunt douã personalitãþi
diferite, psihastenicul rãmânând o persoanã umanã cu problematicã
penibilã, schizofrenul pierde aceastã persoanã ºi se îneacã în niºte aspecte
obsesivo-fobice care sunt minore faþã de faptul cã el a pierdut calitatea de
student, familia, serviciul.
Relaþia cu isteria în crize. Are comun cu isteria ripostele demonstrative
– când îl rogi sã vorbeascã mai încet, el þipã, se zvârcoleºte pe jos la modul
infantil, cã nu i-ai dat o þigarã, cã nu vrei sã fumeze în casã, eºti tiran, are
deci foarte multe trãsãturi histrionice, aºa cã în debut, ani de zile, familia
se opune la faptul cã tu îi spui– trebuie internat!, iar ei susþin cã -e golan ºi
face teatru, cum aþi plecat dumneavoastrã, s-a liniºtit. Totuºi, isteria este cum o
ºtim noi, o poveste de dragoste încurcatã – ea e frumuºicã, s-a uitat la el,
mai mare, cu doi copii, a dat divorþ ºi se aºteaptã cã o sã fie pãruitã. Se
produc crize la serviciu, cade, el vine, o duce – de ce nu te grãbeºti, mi-ai
promis! Deci sunt niºte pressing-uri de dragoste, cu încurcãturi foarte
umane. De asemenea ea vine în post, acolo e un aranjament pe care îl
observã, ea e mai curtatã, încep micile conflicte ºi ea începe sã-ºi ia concediu.
De ce i-a dat? -poate are ceva cu doctorul, cu ºeful. Sunt niºte lucruri reactive,
omeneºti, toatã lumea le înþelege ºi tot restul spune cã ea e o prefãcutã,
în timp ce schizofrenia are manifestarea în familie, lucrurile se petrec cu
mama, cu bunica, ºi când mergem în vizitã aratã normal ºi familia spune –
eu mã mir cã e aºa de politicos; toþi sunt încântaþi de înãlþimea discuþiilor – mã
mir cã acasã vã face probleme.
Relaþia cu confuzia mintalã. Aici nu ar trebui sã se facã încurcãturi, în sensul
cã schizofrenia, prin definiþie se desfãºoarã la un regim de veghe, luciditate,
în timp ce confuzia are urmãtoarele semne: obnubilare cel puþin ºi sindrom
confuzional. Are adesea o patogenie toxiinfecþioasã, posttraumaticã, un
eveniment biologic corporal în cadrul cãruia se produce o tulburare mintalã
ori o boalã somaticã gravã finalã. Practic, momentele de debut ºi de
încurcãturã cu alcoolul pun probleme. Confuzia mintalã e de obicei
spectaculoasã, de scurtã duratã, evolueazã în „crisis“, în timp ce confuzia
din debuturile schizofrene se lungeºte într-un „lisis“. Dacã la început era
vorba de ceva oniric, oneiroid, poate chiar crepuscular sau amenþial, sau
numai de obnubilare, ulterior fenomenele acutisime se retrag, ºi ne gãsim
într-un echilibru care nu ne convine fiindcã observãm fenomene psihotice la
un nivel de conºtiinþã mai ridicat ºi care aratã evoluþia procesului psihotic.
Relaþia cu epilepsia. Dacã orice formã de schizofrenie vã face o crizã majorã
vazutã de voipersonal, incontestabilã ºi nu descrisã aproximativ,atunci toatã