Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
365
când a început. Adicã la 12 ani, de exemplu, nu e ca un om de 35 de ani cu
debut de schizofrenie paranoidã, ca experienþã de viaþã. De aceea, pentru
acelaºi motiv, un hebefren apare nãtâng pentru paranoid, deci în cadrul
formelor când avem în vedere aspectul intelectual, þinem cont de nivelul
premorbid pe care îl are bolnavul, deci capitalul pe care îl va risipi ulterior.
Relaþia cu neurastenia este foarte frecventã, atât din cauza sãrãciei de forme
atipice care sã ne facã sã ne gândim la altceva, cât ºi din cauza pressing-ul
de policlinicã, care nu permite sã îþi dai seama de un proces, adicã noi
zicem sã gândim, dar acolo trebuie repede ºi cu formulã, fiindcã ºtii cã
atunci când începi sã gândeºti, faci rebeliune în sala de aºteptare. ªi unii
mai spun ºi – de ce stã atât cu domniºoara? Chiar familiile preferã sã þinem
mulþi ani termenul de neurastenie. E un semn de efort, de distincþie pânã
la un punct; am muncit, m-am zbãtut, am obosit, dacã eram golan nu aveam
neurastenie; din aceste motive schizofrenul are realmente comun în primii
ani o laturã neurastenicã – nu mã pot concentra, mã doare capul, nu vãd
bine, am albit, nu am poftã de mâncare – elemente comune cu neurastenia.
În perioada de stare ºi dupã tratament, ani de zile sau chiar toatã existenþa,
are acuze neurastenice (nu mai sunt cine am fost, nu mai pot – nu mai aud voci,
dar nu pot munci). Neurastenicul se socoate un bolnav, vrea sã se trateze ºi
o face ani de zile, se îngrijeºte ani de zile prin spitale ºi sanatorii, are un
interes pentru boala lui, pentru refacere; ºtie toate procedeele, bea toate
sucurile, lãptiºor, etc. În schizofrenie, neurastenia e doar un argument
pentru a fi lãsat în pace. Pe primul plan e indiferenþa, vrea sã fie lãsat în
pace, e rupt de lume. Nu merge la cinema, fiindcã îl doare capul
(neurastenic) ci fiindcã nu-l intereseazã. Filmele îi par pentru debili mintali,
ºi e la fel cu toate schimburile omeneºti, în timp ce neurastenicul, chiar el
ne induce în eroare, îºi reduce contactele, nu mai face foarte multe lucruri
pe care le-a fãcut pentru a dormi mai mult, sã se refacã – sâmbata, duminica,
nu mai vreau sã vãd pe nimeni, vreau sã mã odihnesc ca luni sã pot sã o iau de la
cap, ce ºtiu cei care vin în vizitã ce suport eu – este neurastenic. Schizofren, de
principiu ºi de ani de zile, nu poate accepta contacte, etc., atunci mama dã
explicaþia cã are o astenie mai serioasã, dar aºa ea mascheazã o schizofrenie
cel puþin simplã, dacã nu forme clare cu scandaluri. Dar schizofrenia francã
într-adevãr nu se poate ascunde pânã la sfârºit.
Relaþia cu psihastenia. Apropierea este foarte mare ºi atât în debut cât ºi
în decompensãri psihastenice sunt sindroame obsesivo-fobice. Schizofrenia
este mai mult decât sindrom obsesivo-fobic, pentru cã pe lângã obsesii ºi
fobii, survin ºi fenomene de influenþã (Sd.Kandinski – Clérambault), deci
se ºterg marginile persoanei, se depersonalizeazã. Au fost clasice confuziile
în ambele sensuri. A fost cea de tip francez, în care s-a vãzut multã
psihastenie, dupã Janet, ºi au fost schizofreni netrataþi consideraþi ca niºte
defecte psihastenice. Trebuie ºtiut cã dacã aveþi rãbdare nu îi puteþi