Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

364 Aurel Romila – Psihiatria
transmisibilã, o fugã de idei relativ coerentã ºi isteaþã, în contrast cu euforia
nãtângã, de proastã calitate a hebefrenicului.
Schizofrenia în faza de debut în forma hipocondriac-paranoidã, ca ºi în
remisiune, poate prezenta un sindrom depresiv, care nu se va confunda cu
melancolia, fiindcã se însoþeºte de restul simptomelor din seria discordantã.
În plus, melancolicul se autoacuzã, în timp ce paranoicul acuzã.
Tulburarea schizofreniformã. Schizofrenia ca psihozã endogenã trebuie
deosebitã de sindroamele schizofreniforme descrise de Langfeldt în 1936.
Acestea sunt sindroame disociative condiþionate organic cerebral, în cadrul
unor encefalopatii posttraumatice, toxice, infecþioase, alcoolice sau
involuþionale. Aici anamneza este decisivã ºi de asemenea prezenþa unor
elemente ale sindromului psihoorganic (scãderea nivelului axial).
În sensul DSM IV TR, tabloul clinic este acelaºi cu debutul de
schizofrenie, diferenþa este datã de criteriul timp, tulburarea fiind sub
6 luni (tulburarea schizofreniformã).
Halucinoza Wernicke – e vorba de un alcoolic cronic (minim 3 ani de
pierdere a controlului de a bea, exces de alcool), care aude voci care râd de
el la persoana a treia. Nu sunt alte fenomene de automatism mental, adicã
influenþã, hipnozã, furt, alte procedee, deci e un fenomen relativ izolat pe
baza cãruia el îºi face un delir de persecuþie ºi e riposta conform cu aceste
trãiri ale lui. Tratamentul este mixt; se face dezintoxicarea, dezobiºnuirea
de alcool ºi tratamentul antihalucinator. Chestiunile nu sunt aºa simple,
deoarece o parte din schizofreni devin cu vremea alcoolici cronici ºi atunci
avem: schizofrenie paranoidã, halucinozã Wernicke. Deci e un schizofren
ºi un alcoolic cronic. Alcoolic cronic care sã devinã schizofren nu existã,
aici e ºi confuzia.
Relaþia cu oligofrenia; la un examen insuficient, un oligofren poate fi luat
drept schizofren. Are în comun: pare la fel de nãtâng, în afara lumii, prost
îmbrãcat. Deosebit: oligofrenul e un instinctual, e viu, ca un cãþeluº care
uºor devine fidel sau muºcã, adicã e acelaºi mecanism, e legat de oameni
(am venit cu mãmica). Schizofrenul zice – ce ai venit cu mine... ce, nu pot sã
vorbesc ºi singur cu doctorul, când vorbesc eu tu sã taci... Un oligofren nu va
vorbi niciodatã aºa. Vital, schizofrenul dã impresia de mort. Oligofrenul
are pofte simple, vrea acadele, îngheþatã, e în climatul infantil în care vrea
continuu. Dar existã schizofrenie grefatã pe oligofrenie, care aduce o notã
de disociaþie; e debilul cu ºcolarizare minimã, care nu mai vrea sã accepte
condiþia pentru care a fost pregãtit, pentru cã ori aude voci sau pedagogul
îl persecutã, ori se teme cã ceilalþi vor sã-l omoare; deci e reacþia debilului
mintal în ºcoala unde învaþã, deci nu mai poate sã continue acolo. Va rãmâne
în depozitul de cronici al psihiatriei. Mai e un fapt. Depinde de vârsta
debutului, în sensul cã dacã procesul începe mai devreme, chiar dacã a
fost un copil suficient de inteligent, nu a fost destul de pregãtit în momentul