Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
361
de mai multe ori pe zi în camera lui ºi poþi crede cã învaþã, dar se întinde
pe pat, cu ochii în tavan, deci sã ne asigurãm cã nu-i e somn, îi trec fel de
fel de lucruri, când luãm contact vedem cã problematica lui e destul de
serioasã ºi profundã. În aceastã visare el îºi trece prin cap conflictul lui,
nerealizãrile lui sexuale, neînþelegerea profundã cu familia care îl preseazã
pentru realitate ºi el nu poate sã se apropie, comparaþia pe care o face
continuu cã poate el nu a fost nãscut aºa, poate cã eu sunt altfel ºi ei nu mã
înþeleg pe mine, ce rost are sã fiu ºi eu ca ceilalþi, deci este un anume tip de
frãmântare care ne pune pe gânduri. El nu are de fapt o frãmântare ca a
neurastenicului: ce bun eram eu, dacã mã duc la munte ºi mã refac, oare
mã vor primi? Voi mai avea oare aceeaºi consideraþie din partea celorlalþi
sau mã vor da la o parte, mã vor socoti un bolnav mintal, etc. Deci e o
diferenþã de problematicã în acest dialog interior.
Trãsãturi care conferã tablourilor marginale – atipie: concluzia zilnicã a
familiei cã are de-a face cu un indisciplinat, încãpãþânat ieºit din comun,
care s-a izolat ºi care dacã treci peste o anumitã margine în fiecare zi, ajunge
la violenþã. Necruþarea cu care criticã toate acþiunile familiei ºi raceala,
lipsa de interes pentru muncã, joc, relaxare. Face totul aºa ca sã fie fãcut,
chiar aniversarea lui i se poate pãrea o absurditate la care trebuie sã
participe, ca sã nu mai facã scandal – i s-a fãcut tort. Aceastã înstrainare e
atipia tablourilor neurastenice ºi a decompensãrilor psihopatice, presaratã
cu momente emoþionale deosebite, care nu se petrec în public ci în camera
lui, unde poþi sã îl gãseºti plângând; disperã, moment de luciditate a
condiþiei lui deosebite, sã spunã cã nu mai poate sã se concentreze – îmi
dau seama cã nu pot merge mai departe, este de fapt momentul cel mai
propice pentru a merge la doctor ºi el sã descifreze în tabloul neurastenic
atunci posibilitatea începerii procesului de care spuneam. Ceea ce el spune
doctorului în aceastã perioadã e numai durerea de cap, a slãbit vederea ºi
nu mai poate sã înveþe cum învaþa; familia însã, luatã în particular, vã
poate spune tot ce am relatat mai sus cã atipia acestei neurastenii ºi discuþia
profundã pune în valoare unul din cele opt fenomene spuse – ºi atunci
spunem cã e nevoie de internare 6 sãptãmâni pentru un tratament mai
serios; cam atât spunem, fãrã sã spunem familiei cã e schizofrenie,
rãmânând sã vedem cum se va comporta la acest tratament mai serios, dar
nu spunem cã e obosit ºi sã-ºi ia o fetiþã sã se ducã la Sinaia – se va duce
singur cu bani, poate sã îi piardã, cu niºte probe de indiferenþã care rateazã
pentru 1-2 luni ce trebuia început.
Ce e pozitiv în perioada de stare? Se poate întâmpla ca debutul sã fie
acut, psihotic ºi sã nu ne punã probleme, sau sã se întâmple ca bolnavul sã
fie reinternat, sau sã vinã de la alt pavilion, atunci sã iei totul de la început
chiar din perioada de stare, adicã sã te îndoieºti de diagnostic ºi sã te întrebi
– de ce li s-a spus acestor bolnavi cã au schizofrenie?