Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

360 Aurel Romila – Psihiatria
Cu cât sunt mai multe semne, cu atât mai bine pentru diagnosticul
pozitiv. Cu cât sunt mai puþine ºi mai nesigure, trebuie sã fim prudenþi.
Dacã sunt foarte izolate, trebuie mãcar sã fie de rang I. Aceastã multitudine
sau izolare de semne în diagnosticul pozitiv vine din trãsãtura care trebuie
înþeleasã la schizofren – acesta, în contrast cu istericul, ascunde foarte mult.
Dacã istericul e înclinat la simulare, schizofrenul e înclinat la disimulare.
Mai trebuie sã amintim ºi alte fapte importante, pe care trebuie sã le avem
la diagnosticul pozitiv. În examenul unui bolnav presupus de schizofrenie,
suntem izbiþi de sentimentul discordanþei, acel precox gefühl descris de
Rümke, inversul empatiei lui Jaspers. Aici e o condiþie pusã de Kurt
Schneider, dacã vrei sã mergi pe sentimentul empatiei, trebuie sã fii tu ca
psihiatru un neschizofren cald, sã ºtii ce e empatia, sã ai timp sã discuþi cu
bolnavul ºi sã faci un examen psihic foarte omenesc, deci ne putem înºela
dacã ne lãsãm pe antipatia pe care o avem dacã unul ne bate brusc la uºã, ne
abordeazã brusc, etc.. Empatia, sau inversul ei, adicã Precoxgefühl, se poate
observa dupã un minim de o jumãtate de orã de discuþie informalã, relaxatã.
În practicã, aceastã situaþie e destul de rarã; nimeni în gardã nu mai are o
jumãtate de orã, nimeni în activitatea zilnicã dacã nu e perfect organizat, nu
poate sã stea nici un minut relaxat de vorbã cu cineva, cu nimeni, nici cu ai
lui, fiindcã dintr-o viaþã extrem de dezordonatã, nu mai putem sã aplicãm
ceea ce ºtim. Bolnavul nu admite în legãtura empaticã ca dta sã dai 15 dispoziþii,
telefoane, te ocupi de 2-3, adicã concomitent faci o mie de chestii ºi
chipurile vrei sã intri ºi în sufletul lui. Psihiatrul poate folosi termenul acesta
vag, când nu îndrãznesc sã spunã de altul cã e nebun, spune cã el nu îl
înþelege, nu poate stabili o legãturã cu el.
Studiul axei longitudinale a persoanei e un semn ºi mai valoros, deci
biografia povestitã de aparþinãtor. E bine dacã se poate în sedinþe separate
sã rezervãm ºi aparþinãtorului o jumãtate de orã, minim, sã ne povesteascã
viaþa subiectului ºi când s-a produs cotitura; familia ne poate povesti cum
s-a produs o schimbare radicalã, dar bolnavul nu are conºtiinþa acestei
schimbãri, asta ne ajutã fiindcã un psihopat chiar rãutãcios va recunoaºte
cã a fãcut anumite prostii ºi trebuie sã se schimbe, dar schizofrenia la debut
are o incapacitate simptomaticã de a-ºi schimba atitudinea – spune cã
mama e nebunã, cã îl piseazã, etc. Ordinea practicã ar fi problemele în faza
de debut, în faza de stare, în faza terminalã.
In debut, e important chiar pentru bolnav, deoarece o schizofrenie tratatã
în primii 3 ani e altceva decât schizofrenia tratatã dupã ani de ignorare de
boalã. E greu pentru cã 75% au debuturi mascate ºi lente, care se întind pe
ani de zile, deci tot ce vom numi în aceastã perioadã nevroze, psihopatii,
reacþii – se pot dovedi ulterior debuturi de schizofrenie. Pozitiv în aceste
poveºti banale ºi reactive ar fi sã urmãrim niºte fenomene – tendinþa la
visare cu ochii deschiºi, vom da la o parte tendinþa generalã cã suna ceasul
ºi mai stãm 5 minute – e vorba de tendinþa schizofrenului de a se retrage