Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
359
2 – dialogul vocilor ; vocea reprezintã un strãin, sã nu înþelegem la modul
literar; vocile comenteazã propria activitate, îi ordonã lucruri contradictorii,
sunt imperative ºi prin aceasta periculoase („fã, drege, omoarã“ etc., „el îmi
spunea ºi eu îi rãspundeam“). A vorbi cu tine însuþi e o dedublare care poate
fi ºi la normal, adicã îþi spui cã þie însuþi îþi spui, dar atunci când spui aºa,
te referi la sinele tãu ca la o a 2-a persoanã (alter ego). Pentru cã
personalitatea schizofrenului e scindatã – scindarea e profundã ºi duce
pânã la nivelul halucinator. Fiindcã e o halucinaþie adevãratã, schizofrenul
îi rãspunde ca unei persoane strãine; ºi schizofrenul poate trece prin
fenomene de atenuare a halucinaþiilor (halucinoza) ºi sã spunã „ dã-le încolo,
cã nu le mai raspund“ sau „ nu conteazã, nu mã intereseazã ce spun“.
3 – voci care comenteazã propria activitate; activitatea e un lanþ automat,
pe care se aºeazã câteva verigi voluntare; în modalitatea patologicã se rupe
lanþul automat, fiecare verigã poate trece din nou prin gândire, nu numai
cea proprie dar ºi cea comentatã. Ori o voce care comenteazã continuu
devine obstacol al activitãþii, încurcã foarte mult.
4 – sindromul Kandinski-Clerambault, constând în: pseudohalucinaþii,
idei de influenþã (mai ales influenþe corporale; aici intrã povestea cu raza
etc.). Corporalitatea reprezintã cea mai profunda disociere; când cineva îºi
pierde spiritul, poate sã nu ºtie, sã nu-l doarã asta niciodatã, dar când se
atinge ceva de corpul lui, atunci îºi ia neapãrat bon la dentist... toate caznele
e în stare sã le îndure, pentru ca sã îºi aranjeze corporalitatea. Dupã aceeaºi
modalitate, schizofrenul considerã cã dovada cea mai gravã a suferinþei ºi
persecuþiei lui e atingerea organelor genitale ºi a celor vitale.
5 – depersonalizare (adicã în plinã luciditate începe sã aibã un
comportament delirant-halucinator), derealizare gravã ºi persistentã
6 – percepþii delirante. E de fapt o tulburare de gândire, o intepretare
delirantã, e una din laturile delirului primar, aleasã de Kurt Schneider din
seria lui Brühle ca cea mai sigurã pentru diagnosticul pozitiv; aici mai
erau ºi Wahnstimmung, Wahneinfall, deci celelalte fenomene de delir
primar, pe care el nu le considera de prim rang.
7 – idei de relaþie (mai delicate) – delirul izbucneste treptat de obicei cu
aceste idei („colegii vorbesc despre mine, râd de mine, eu acolo nu mã duc“)
Influenþa în domeniul afectiv, instinctual, volitiv; deci nespusã de voci,
dar simþitã ca atare – „sentimentele îmi sunt comandate ºi însãºi voinþa de acþiune“.
Simptome de rangul II :
• celelalte halucinaþii (optice, gustative, olfactive, cenestezice)
• intuiþiile delirante.
Dupã cum se vede, majoritatea sunt laturi ale depesonalizãrii ºi din
aceastã depersonalizare – sindromul de influenþã exterioarã Kandinski –
Clerambault– este în prim plan ca delir primar.