Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

358 Aurel Romila – Psihiatria
Aºa cum a remarcat Bleuler, schizofrenia este patognomonicã prin faptul
cã nu dã vindecarea puseului ci doar o remisiune cu defect. Toþi clinicienii
au observat cã defectul este progredient, cu alte cuvinte balanþa între
fenomenele pozitive ºi negative trece în favoarea celor negative
(Andreasen). În anumite momente ale examinãrii, când bolnavul nu este
în puseu, anturajul sau un alt doctor decât cel care cunoaºte cazul, nu
gãseºte nici o tulburare ºi uneori se îndoieºte cã bolnavul a fost schizofren.
Acest fapt tulburã conºtiinþa de sine a schizofrenului ºi complianþa ca ºi
încrederea în justificarea tratamentului anterior. De asemenea ridicã foarte
multe probleme medico-legale.În acord cu ºcoala elveþianã, Scharfetter,
Ciompi, noi credem cã defectul sau tulburarea negativã a personalitãþii
schizofrene este de naturã teleologicã: schizofrenul ori nu mai e capabil de
scopuri mari ori nu are tenacitatea sã le realizeze. De aceea el nu este un
elev prost însã nu terminã, nu este un student prost dar nu terminã, nu
este un profesionist prost, poate ºti chiar mai multe decât practicianul dar
nu îºi pune meseria în valoare.
Diagnosticul pozitiv
Se pune clinic pe examinarea fenomenologicã a trãirilor bolnavului.
Diagnosticul de schizofrenie se pune greu dacã bolnavul ascunde,
simuleazã trãirile, nu sunt dispuºi sã povesteascã. Este greu sã le capeþi
încrederea ºi sã-i faci sã vorbeascã. Diagnosticul trebuie pus foarte prudent
– poate fi vorba despre viaþã ºi moarte, poate fi vorba despre a þine o
familie, copii, armata. Deci poate e mai bine sã greºim prin minus decât
plus. Medicul tânar tinde sã punã mai mult decât trebuie acest diagnostic.
Deci s-ar putea spune cã e o impulsiune la diagnostic, care porneºte de la
înþelegeri limitate ale tabloului clinic. Dacã are de pildã halucinaþii, asta îl
obnubileazã imediat pe cel care ascultã ºi psihiatrul se gândeºte la
schizofrenie. De asemenea, dacã bolnavul spune – o urãsc pe mama sau
vreau sã omor pe tata – medicul îºi spune cã e o inversiune ºi spune cã e
schizofrenie. Dar, înainte de a-i studia problematica, sã vedem care sunt
simptomele pozitive, în care trebuie sã credem. Diagnosticul pozitiv e clinic,
nu de laborator.
Dupã Kurt Schneider existã simptome de rangul I ºi de rangul II. Dacã
se întâlnesc ambele e cu atât mai bine pentru a pune diagnosticul. Numai
cele de rangul II nu sunt suficiente pentru diagnosticul pozitiv.
Simptome de rangul I :
1 – sonorizarea gândirii. Sonorizarea înseamnã ruperea de unitatea
gândire – limbaj, cu o ascuþire a laturii fizice a fenomenului. Avem impresia
cã suntem prizonierii unei gândiri sonore. Aceastã uimire o avem în mod
normal când intrãm într-o pesterã ºi dacã auzim ecoul nostru suntem foarte
miraþi etc.