Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
357
de o situaþie cu un parkinsonian cãruia i-ai dat un ghiont ºi nu mai poate fi
oprit, merge înainte, dã impresia unui automatism, asupra cãruia
imobilizãrile ºi injecþiile nu dau rezultat. A doua zi trebuie fãcut un Eª,
care poate sã-l mai scoatã din agitaþie.
ªcoala francezã nu a descris niciodatã o catatonie purã, ar fi mai mult
apanajul ºcolii germane, fiindcã s-a observat mai ales în formele agitate cã
se intricã cu hebefrenia ºi de aceea se preferã eticheta de hebefrenocatatonie,
adicã sindromul de agitaþie ar aparþine nu catatoniei ci
manifestãrilor hebefreniei. Astãzi se recunoaºte numai forma recurentã ºi
aceasta e cea mai curabilã. În contrast cu forma hebefrenicã, forma catatonicã
reacþioneazã bine la tratament, deci pot exista remisiuni foarte bune. Aceeaºi
formã a avut-o ºi Schumann, care fãcea forme cu inhibare 2-4 luni ºi era în
stupoare, când toatã lumea îl credea demenþiat, ca apoi sã-ºi revinã, sã fie
normal ºi sã compunã. E de obicei periodicã ºi benignã (hebefrenia are o
evoluþie foarte proastã, prognostic prost, defect mare).
Forma hipocondriacã. Impusã de Huber, în 1958, ca o formã de nevrozã
cenestopatã gravã ºi prelungitã, care de fapt se dovedeºte mult mai gravã
pentru cã prezintã delir cenestezic, o stare disforicã pe fondul cãreia apar
idei dismorfofobice, idei hipocondriace rezistente la tratament. Huber a
descris o mãrire de ventricol trei evidenþiabilã prin PEG, care ar corespunde
unei anomalii hipotalamice.
Forma recurentã (forma afectivã) este cu un tablou asemãnãtor PMD,
care însã are ca atipie elemente delirante ºi halucinatorii (chiar dacã sunt
episodice). Între accese nu gãsim o perioadã bunã, normalã. Pune probleme
dificile de diagnostic diferenþial cu PMD.
Forma asteno-juvenila e o neurastenie gravã, care duce la invalidare
(una normalã îºi revine dupã 2-3 ani de tratament, munte etc.).
Forma grefatã apare la oligofreni, care la o anumitã vârstã pot adauga
aspecte de schizofrenie. Este o catastrofã. La puþinul mental pe care îl aveau,
acum se disociazã ºi acela.
Forma tardivã. Bleuler a descris în 5% din cazuri o formã cu apariþie
tardivã, dupã 60 de ani, cu simptomatologie tipicã de schizofrenie, tip paranoid.
În stabilirea diagnosticului se cere excluderea semnelor de organicitate
involuþionale.
Existã ºi unele cazuri care pot trece în timpul evoluþiei dintr-o formã
clinicã în alta, sau pot avea la un moment dat semne din mai multe forme
clinice, de exemplu o formã hebefreno-catatonicã care ulterior evolueazã
cãtre o formã paranoidã.
În capitolul „Schizofrenia ºi alte tulburãri psihotice“ din DSM IV sunt
descrise formele paranoidã, dezorganizatã, catatonicã, nediferenþiatã ºi
rezidualã ale schizofreniei.