Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
355
examenul psihic: la paranoid – tulburãrile de gândire, la catatonic –
tulburarea de activitate, la hebefrenic – tulburãrile afective ºi când se produc
toate acestea, deci personalitatea întreagã descreºte – e forma simplã. Asta
e foarte schematic, fiindcã în fiecare din forme ºi celelalte laturi sunt atinse.
Caracteristic paranoidului e cã el are expresia de luptã: scrie, atacã,
revendicã, reclamã, cveruleazã. Se apãrã, deci duce un rãzboi cu forþa
fiindcã are personalitate. Urãºte, acuza, bate, loveºte. E o formã socotitã
periculoasã cu multe aspecte medico-legale. Familia se teme ºi îl vrea cât
mai des în spital. Personalul se teme de el; e o perversitate, o rãutate,
malignitatea caracterialã. E deci un om urât, pierde familia rapid, nevasta
divorþeazã, se produc drame foarte rapid.
Omul se descentreazã din gândirea lui obiºnuitã. În schizofrenia
paranoidã, el considerã cã se acþioneazã în intimitatea lui cu niºte aparate,
prin unde, raze ºi este urmãrit, condus, transformat într-un robot care
acþioneazã mecanic. Se pierde deci libertatea cea mai profundã ºi se pierde
personalitatea lui. Deci este „sclavul“ altcuiva. Ciudãþenia schizofrenã este
tocmai aici. Nu mai poþi trãi ca om independent. Persecuþia este variatã,
multiplã, ea poate fi vecinã cu persecuþii posibile – poþi fi otrãvit, urmãrit.
Forma paranoidã se va baza deci pe idei de persecuþie ºi pe pseudohalucinaþii
auditive, interne, cenestezice ºi kinestezice. Nu este un delir sistematizat,
deci este variabil ºi cu anumite fixitãþi, mai ales pentru persoanele apropiate.
Paranoidul este un om dificil, fiindcã reclamã ºi þine socotealã, este
încãpãþânat, sã faci ce vrea el, este sucit, nu poate fi mulþumit niciodatã,
acuzã mereu, greu de tratat, considerã cã toate procedeele tale sunt manevre
de persecuþie: injecþiile, capcana hipnoticã, electro-ºocul; scriu ºi reclamã la
diferite autoritãþi. Cei de la cititul scrisorilor ar trebui sã discearnã bine, dar
este greu. Pe forma paranoidã se bazeazã toatã miºcarea de antipsihiatrie,
toate acuzele. Nu se distinge foarte bine ce este forma de conºtiinþã paranoidã
ºi ce sunt reacþiile oamenilor în grupul lor social. Nu este un motiv sã zici cã
este un schizofren paranoid fiindcã nu îþi place þie ce spune. Paranoidul nu
are conºtiinþa bolii ºi afirmã cã el nu este bolnav – nu mã înþeleg cu ai mei ºi
mã þin aici de comun acord cu doctorul de aici. Parcã i-ai da dreptate.
Forma simplã (sau negativã) nu are nimic pozitiv sau productiv;
înseamnã o regresiune inexplicabilã, lentã, a întregii persoane, de la o
poziþie, de la un statut social, cãtre o ratare inexplicabilã. Are toate condiþiile
ºi totuºi rateazã. κi ia lumea în cap ºi devine un vagabond de exemplu,
fãrã nici o explicaþie. O renunþare la modul de viaþã, rãmâne la el acasã,
tãcut ºi liniºtit, într-o indiferenþã fãrã probleme, ce este un eºec inevitabil
ºi inexplicabil, o pierdere a aspiraþiei de a urca scara socialã, cuprins de o
apatoabulie durabilã. E ca ºi cum ar intra direct în starea parademenþialã,
terminalã. Atributul de simplã poate crea iluzia unei forme uºoare, când
de fapt e forma cea mai gravã.