Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

352 Aurel Romila – Psihiatria
Evoluþia
Evoluþia clinicã a schizofreniei cuprinde o perioadã de debut, o perioadã
de stare ºi o perioada terminalã.
Prin perioada clinicã trebuie sã înþelegem perioada manifestã, ºtiut fiind
cã 25 % din bolnavi, dupã Bleuler, au trãsãturi subclinice (premorbide)
schizoide. Deºi tulburãrile clinice sunt foarte bogate, ceea ce e foarte
caracteristic în evoluþia schizofreniei este o îngustare progresivã a
sindromaticii. Se începe de la manifestãri extrem de nespecifice ºi variabile,
confundabile ºi se sfârºeºte cãtre ceva foarte asemãnãtor, de aceea unii
clinicieni au spus cã schizofrenia se vede la sfârºit ºi nu la început.
Se pot descrie retrospectiv totuºi anumite particularitãþi care ne fac sã
fim prudenþi atunci când punem diagnosticul la debut.
Debutul clinic. Poate fi insidios, acut ºi nespecific. Putem întâlni orice
combinaþie de simptome, mai puþin sindromul demenþial.
Debutul insidios poate fi pseudonevrotic ºi pseudopsihopatic. În
pseudopsihopatie se produce o schimbare la un moment dat a copilului
sau a adolescentului. Devine mai leneº, ia note mai proaste, devine mai
distant cu ai lui, devine mai închis, dã impresia cã trãieºte momentul de
adolescenþã, când trece de la preocupãrile copilãriei, mai înalte sau mai
joase, la alte preocupãri. Coexistã aceste tulburãri cu transformãrile comune
ale adolescenþei, cu problematica tulburãrilor endocrine, cu întârzieri sau
precocitãþi endocrine, cu credinþa generalã cã subiectul este insuficient
informat asupra a ceea ce se va întâmpla cu el. Debutul pseudopsihopatic
nu e caracteristic unei forme ulterioare precise ºi numai mamele de copii
unici, din familii de intelectuali, au o grijã mai deosebitã de copil ºi observã
mai uºor aceste debuturi, adesea neglijate.
Debutul neurasteniform – subiectul se vaitã de ceva, în timp ce la
pseudopsihopatic pãrinþii sunt cei care se vaitã. Pe lângã ce ºtiþi de oboseala
posibilã, legatã de sesiuni, de viitorul examen, de facultate, deci pe lângã
ce este posibil reactiv, deci de înþeles în neurastenia adolescentului, atipic
sunt preocupãrile sexuale ºi mai ales sentimentul de vinovãþie pentru o
masturbaþie, uneori sãlbaticã ºi nemãrturisitã. Adolescenþii au chiar
preocupãri chiar pozitiviste despre sex. S-au descris ºi debuturi în care
schizofrenul comite o crimã ºi apoi disecã organul genital. ªi celelalte
nevroze pot oferi o mascã, o hainã de intrat în boalã ºi anume – sindromul
obsesivo-fobic. Ceea ce e specific debutului schizofreniei este cã aceastã
mascã se produce cu pasivitate, adicã el nu luptã ca obsesivul obiºnuit,
care umblã din doctor în doctor ci mai degrabã tracaseazã pãrinþii cu fobiile
lui. Tot ceea ce a citit crede cã se poate aplica la el, deci el nu o ia cu criticã
obsesivului fobic, ci de aici se vãd neliniºti deosebite ºi preocupãri excesive.
În aceeaºi perioadã se produce o cruntã fobie faþã de stomatolog. A treia
mascã nevroticã poate fi cea istericã, atât la bãieþi cât ºi la fete. Primii care