Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

28 Aurel Romila – Psihiatria
Dezvoltarea psihosexualã
Adultul deci este rezultatul unei evoluþii ontogenetice, al maturãrii
aparatului psihic. Fazele acestei maturãri sunt de fapt fazele dezvoltãrii ºi
depãºirii (concepþie filosoficã germanã de tip hegelian, adicã acumulãri ºi
depãºiri) a unor faze ale libidoului. El spunea cã ne naºtem inconºtienþi
(succesorii lui descriu încã de la naºtere prezenþa Ego-ului), iar primul an
se încadreazã în faza oralã (libidoul centrat în jurul gurii ºi buzelor – supt,
mestecat, muscat). Suntem legaþi de lumea exterioarã prin sânul mamei,
obiectul lumii exterioare e sânul mamei, care gratificã, cu o economie relativ
simplã; plânge, îi dai sã sugã ºi tot aºa.
O a doua etapã, faza analã, e cea de dresaj sfincterian (dupã 1 an), în
care se obþine controlul anal ºi uretral; pentru acest dresaj se produce o
deplasare de libido, dacã a reuºit e începutul Superego-ului, adicã a
introjectãrii ordinelor parentale. Deocamdatã ºi aici mama joacã rolul nr.1;
relaþia este tot binarã, copil – mamã.
Dacã în primele douã faze existã un autoerotism faþã de propriul corp,
în faza urmãtoare – faza genitalã (falicã) – care începe în al treilea an de
viaþã, copilul descoperã obiectul iubirii în afara lui. Începe faimosul complex
Oedip, în care copilul strãbate variate relaþii afective cu pãrinþii. La
bãiat relaþia de obiect cu mama se continuã din faza oralã, peste faza analã,
în faza falicã, când el este atras de mama lui ºi când doreºte sã-ºi elimine
rivalul, care este tatãl lui, dar se teme cã drept pedeapsã ar putea pierde
penisul, fricã ce cu timpul devine mai puternicã decât iubirea pentru mamã
ºi care duce la stingerea ei. Acum bãiatul se identificã cu tatãl sãu,
însuºindu-ºi interzicerile acestuia ºi intrã cu acest complex de castrare întro
fazã de latenþã sexualã pânã la pubertate. ªi fata se ataºeazã de mamã în
stadiul preoedipal, dar descoperã surprinzãtor de repede diferenþa sexualã
anatomicã faþã de bãiat ºi capãtã un sentiment de frustrare ºi invidie faþã
de acesta. Ea devine ostilã faþã de mamã, pe care o socoteºte rãspunzãtoare
ºi se îndreaptã cãtre tatãl sãu. Complexul se rezolvã prin diminuarea iubirii
fetei faþã de tatãl sãu, care nu-i poate satisface cerinþele imaginare cât ºi
datoritã fricii de dezaprobarea mamei. Freud acordã complexului Oedip o
mare importanþã în formarea viitoarei personalitãþi, nedepãºirea ºi fixarea
în aceastã fazã explicând dupã el multe anomalii tardive.
Între 4 – 11 ani este faza de latenþã, fazã ce nu trebuie conceputã la
modul naiv, cu absenþa fantasmei libidoului. Ele exista ºi acum ºi se regãsesc
în conflictele de mai târziu ale nevroticilor dupã care, odatã cu pubertatea,
se produce o recrudescenþã a sentimentelor incestuoase oedipale la ambele
sexe, acum punându-se importanta problemã a retragerii libidoului de la
pãrinþi ºi ataºarea de ceilalþi; deci pubertatea, faza propriu-zis sexualã, unde
intervin reprimãrile sexuale, în funcþie de fiecare societate.