Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
349
Existã o dinamicã a halucinaþiilor ºi a pseudohalucinaþiilor care þine de
dinamica bolii însãºi. Sunt foarte vii ºi preocupã bolnavul în momentele
de vârf, în bufee, sunt foarte vii în debut, se stabilesc multiple relaþii cu ele
ulterior ºi se ajunge în faza de deficit final la o coexistenþã, la o indiferenþã,
chiar la o lipsã de jenã faþã de ele, în sensul cã în primii ani, bolnavul se
mai ascunde în camera lui, vorbeºte singur, noi ºtim cã el halucineazã, dar
în ultimii ani poate sã vorbeascã pe alee, deci nu se mai jeneazã, nu i se
mai par cã sunt fenomene care trebuiesc ascunse de ceilalþi.
Cele mai grave sunt cele cenestezice, corporale. Trebuie sã ne dea de
gândit. Am impresia cã în egoismul chiar al persoanei normale, cu vârsta
nimic nu mai conteazã, decât corpul, care ne ia toþi banii pentru un concediu
la mare, de aceea probabil cã dacã vorbim sau mirosim nu facem atâta
problematicã. Deci chiar în dismorfofobia iniþialã, care dovedeºte tot o
tulburare de schemã ºi deci de percepþii, omul încearcã sã o modifice, este
schimbarea de nas terapeuticã, care se complicã cu intepretãri delirante ºi
cu faptul cã nu poþi sã mulþumeºti clientul, deci nu eºti un bun chirurg ºi
nu îl mulþumeºti fiind vorba nu de nas ci de persoanã. Nasul era pretextul.
Tulburãrile eu-lui
Din trãirea delirant-halucinatorie rezultã un eu disociat, care nu mai
are conºtiinþa unitãþii voinþei lui. Acest ego e sfârtecat deci, inconsecvent.
Se amestecã decizia cu indecizia, logica cu absurdul, impresia ca fizic,
mintal, moral eºti multiplicat, nu te poþi aduna într-un focar al voinþei de
acþiune unitarã. Unitatea ºi la normal e o chestiune de mare luptã interioarã
pentru a fi eficace la cote înalte. Nu e de fapt datã pentru totdeauna, ci
atinsã în momentele de creaþie, de instrucþie (studenþia, doctorat etc.).
Schizofrenul nu mai atinge niciodatã aceste momente de unitate.
Tulburãrile memoriei
Memoria nu e alteratã, cel puþin teoretic, dar e o memorie neîntreþinutã,
neîngrijitã, care nu îºi revede datele principale, chiar dacã e întreþinutã de
inteligenþe ieºite din comun. Oricum, schizofrenii au surprins prin memoria
lor. Datele însã nu sunt folosite în plan lucrativ, adaptativ, dar dovedesc
cã memoria lor nu s-a ºters. Asta ne face sã fim precauþi, sã nu vorbim
oricum la vizitã, pentru cã ei reþin.
Putem vorbi de o hipomnezie de fixare, prin indiferenþã sau neatenþie,
importante de menþionat fiind halucinaþiile de memorie (confabulaþiile);
confabulaþiile mnestice se întâlnesc în schizofrenia paranoidã. Acestui
fenomen îi corespunde cel mai bine intuiþia delirantã, care este o halucinaþie
de memorie. În complexul fenomenelor Capgras ºi Fregoli intrã ºi anumite
tulburãri de memorie.