Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

346 Aurel Romila – Psihiatria
cã atunci când simþi cã se întâmplã ceva cu un om, ºi e în stare de asta,
atunci eºti mai tare cu interogaþiile ºi desigur cã secundar îi creºti delirul
paranoid. Familia întrebând din ce în ce mai tare ºi psihiatrul îi spune cã
nu stau de vorbã cu copilul lor, atunci din interogaþia sistematicã noi vedem
cã devenim poliþiºti, care vrem prin ordonare exterioarã sã punem ordine
în gândire. Aceastã formã de gândire laxã, care evitã logica, se cheamã
gândire paralogicã, arhaicã, nerealã, nedemenþialã, neorganicã, fiindcã nu
e absurdã; cu el ai impresia continuu cã nu eºti potrivit, cã nu vei putea
comunica niciodatã cu acest om. În nesiguranþa lui interioarã, schizofrenul
se considera salvat dacã ar da peste o idee forþã pe care sã o rezolve ºi asta
sã îi dea lui liniºtea, sã-i punã o barã la personalitatea lui, de aceea în mod
ciudat dacã aude cã cineva în lume a lansat o idee forte, îºi lasã pe moment
restul preocupãrilor ºi se agaþãde ea. El nu e capabil sã exploateze aceste
idei. Dacã merge pe o idee ºtiinþificã, de nava cosmicã ºi nu e capabil nici
sã se ducã la un cerc de amatori pentru electronicã, face niºte proiecte
insignifiante, dacã ia pensia pe trei luni, va lua câteva lãmpi ºi cu niºte
fire... de aici ºi pânã la idee e aºa mult...
Aici trebuie bãgate câteva tulburãri, pe care izolat le ºtiþi bine, dar
asamblat nu: mentismul, barajul, perseverãrile, stereotipiile de gândire.
Mentismul schizofrenului pur – zile ºi nopþi, presat de gânduri multe ºi
strãine, aparþine unui fenomen primar de automatism. Barajul (Sperrung)
nu e un fenomen mecanic, adicã el s-a oprit, nu mai poate continua, asta e
disocierea, nu mai asociazã ºi iar va relua. Acest baraj este apropierea
schizofrenului de zone ºi noþiuni ameninþãtoare, le vede cu mult înainte.
Perseverãrile sunt legate de teme complexuale. Stereotipiile par niºte jocuri
întãritoare. Aminteºte stereotipia copiilor, care uneori spun lucruri
neinteligibile.
Tulburãrile de limbaj.
Sunt foarte strâns legate de tulburãrile de gândire. Scãderile de ton,
modificãrile de ton; fiecare schizofren are un timbru deosebit, dar nu avem
cuvinte sã descriem diferitele tonuri, fiindcã noi vrem numai lucruri de
conþinut. Pot apare inegalitãþi de ton, fading-ul, mormãiala schizofrenului,
care aparþine solilocviei de dedublare, regresiunea puerilã, ca în isterie,
idioþie, paragramatism, folosire de mai multe ori de infinitive, deci de o
vorbire impersonalã, neologisme. Suita de neologisme, care dau glosolalia
ºi asta împinse pânã la schizofazie, verbigeraþie, când fragmentãrile sunt
foarte mari, noi nu cunoaºtem destulã lingvisticã modernã ca sã exploatãm
tulburãrile de limbaj în schizofrenie. Trebuie sã le prezentãm nu ca
învãþãtori ci ca lingviºti, fiindcã tulburãrile din schizofrenie sunt de
simbolizare. Aceste tulburãri se exprimã atât în scris cât ºi în picturã. Pentru
cele de scris sunt notate – scrisul cu litere mari, scrisul invers, scrisul dublu