Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

342 Aurel Romila – Psihiatria
ºi o comunicare clarã, ei spun niºte trãznãi care nu ies din întunecimea
conºtienþei; ei nu sunt obnubilaþi. Farmecul lor este cã spun trãsnãi cu o
privire foarte clarã.
Tulburãrile afective.
Bleuler a vorbit întâi de tulburãrile de afectivitate ºi apoi despre
tulburãrile de gândire. Nu întâmplãtor; în diagnostic, ele sunt mult mai
greu de recunoscut decât cele de gândire. Dacã tulburãrile de gândire sunt
mari, uneori te gândeºti dacã nu cumva este un simulant. Pentru cã la un
schizofren ceea ce izbeºte sunt în primul rând tulburãrile de afectivitate.
Primul lucru remarcat în schimbarea afectivã a schizofrenului a fost
pierderea simpatiei (Mayer-Gross – 1931). Se observã prin aceea cã el
renunþã la ideea de a fi simpatic. Noi facem eforturi continui de a fi
simpatici, de mici pãrinþii încearcã prin educaþie continuã sã debaraseze
copilul de niºte „sãlbãticii“. Fiecare crede cã conteazã pe un capital
desimpatie. Simpatia se pierde de la depãrtaþi la apropiaþi. Întâi spui – ce e
mãtuºa de gradul trei? Mã voi ocupa numai de aniversarea nepoþilor, apoi
ºi ei îþi par mulþi, cu timpul cercul se restrânge ºi noþiunea îþi pare deplasatã.
Atunci ai urmãtoarea filosofie – toþi sunt ipocriþi, mincinoºi, trebuie sã fim
duri. Rãcirea se extinde apoi la serviciu, unde te obiºnuieºti sã nu saluþi.
Acest moment apare psihiatrului ca o rigidizare, termen care este foarte
greu de înþeles ºi de definit. Ce înseamnã asta? E deci inversul flexibilitãþii,
bon-ton-ului, compromisului, schizofrenul este descris ca un om care „ se
rãceºte“, de la o fierbinþealã maniacalã aici se produce o rãcire ºi an de an
putem spune câtã rãcire este pânã la a compara cu un sloi de gheaþã. El ne
ajutã prin descrierile lui, sã ne arate cât de separat este de lume, prin fel de
fel de materiale ºi de lucruri reci.
Pe acest fond, în primii ani se remarcã iritabilitatea, irascibiliatea, ºi mai
fin, nemodulãri afective – se spune un banc, toþi râd, el nu, crezi cã are o
anume latenþã, dar apoi îþi dai seama cã el nu participã. Are deci o sensibilitate
pentru problemele proprii ºi o reactivitate pentru problemele comune.
S-au descris de asemenea stãri disforice, paratimice, panici, care de fapt
aparþin Wahnstimmung-ului, nemotivate, neexplicate exterior sau bucurii
stranii. Aceste stãri se exprimã pentru noi prin paratimii. Mimica tinde sã
devinã ca o mascã de ghips, ºi se vede ca un zâmbet poate sã te îngheþe,
când înceteazã fenomenul emoþional afectiv, ºi te trezeºti cu o mare rãcealã
în ochii sau pe faþa lui. Aceastã faþã rece, de o afectivitate complet deosebitã,
uimeºte; pe voi nu, pentru cã nu aveþi un contact strict personal ºi de totala
rãspundere cu bolnavul.
S-a mai descris ambivalenþa. Inversiunea afectivã, termen foarte uºor
de înþeles, momente de teatralitate ale hebefrenului mai ales, pervertire