Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
recente sau infantile. Iniþial el a considerat experienþa traumaticã infantilã
ca originarã ºi care printr-un traumatism recent poate fi reactualizatã
(reactualizarea engramelor, spune el). Acest traumatism originar (unii se
refereau chiar la traumatismul naºterii, dar Freud se referea la complexul
Oedip ºi experienþele traumatice sexuale infantile) e incompatibil cu
dezvoltarea ego-ului. Incompatibilitatea se constatã în rezistenþã, prin
mecanismul de represiune sau refulare.
Dacã experienþa este foarte puternicã ºi reincitatã, bolnavul este invadat
de amintirile neplãcute ºi forþat sã facã ceva cu ele. În isterie se produce
frecvent conversia – transpunerea din plan psihic în plan neurologic,
vegetativ, intern, etc.
Descifrarea terapeuticã se numeºte psihanalizã, ea implicã atât abreacþii,
deci descãrcãri brutale, cât ºi scurgeri care trebuie interpretate, pentru cã
materialul e frecvent indirect, deghizat, simbolic. ªi dacã se reuºeºte acest
ceva, se obþine vindecarea, termen ca în medicinã, pe care noi în psihiatrie
nu îl folosim.
O bunã ilustrare a ideilor cãpãtate în studiul hipnozei o are Freud în
studiul viselor, în primul rând al celor proprii. Studiul propriilor vise a
fost autopsihanaliza lui Freud. În corespondenþa cu un amic, el de fapt
dezvolta ideile cãpãtate în prima perioadã ºi îºi va da seama cã aceasta e
calea regalã a psihopatologiei, adicã studiul viselor ca material inconºtient
ºi a cãrui aparenþã ascunde un conþinut latent. Freudologii socotesc
„Interpretarea viselor“ (1900) cea mai importantã carte din vasta sa operã.
Este ºi momentul când Freud face un proiect de cercetare pentru viitor,
proiect de studiu ºtiinþific în care schiþeazã ºi prima structurã – se cheamã
aparatul psihic – structura I. El a dat douã imagini ale aparatului psihic.
Acest prim aparat conþine trei instanþe – inconºtientul, subconºtientul ºi
conºtiinþa. Structura a doua, pe care o dã dupã 20 de ani, în 1920, este
inconºtient (Id), Superego ºi Ego (Eu), care de altfel se pãstreazã ºi astãzi
(vezi mai jos – structura psihicului).
Dupã aceastã a doua structurã se vorbeºte despre principiul topic (adicã
se referã la loc, instanþã). Deci aparatul psihic este structurat (Freud este
un structuralist fãrã sã o spunã) ºi este ierarhizat. Dar aceastã topicã nu
este fixã, este mobilã, are o circulaþie în scopul de a se menþine în echilibru
(o homeostazie). Acest echilibru este al doilea principiu, care se numeºte
principiul economic ( de siguranþã, de echilibrare, de securizare interioarã).
Al treilea principiu – circulaþia afectivã între cele trei instanþe poate fi
antagonicã, conflictualã. Este principiul dinamic; adicã jocul de forþe
interioare care explicã conflictul intern.
27