Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Clinica
Endogenii
341
Se descriu: aspectul exterior, comportamentul ºi expresia, tulburãrile
de conºtiinþã, tulburãrile afective, tulburãrile instinctive, gândirea
schizofrenã, tulburãrile perceptuale, tulburãrile eu-lui, tulburãrile
memoriei, tulburãrile inteligenþei, personalitatea, tulburãrile somatice ºi
somatopsihice.
Tabloul exterior; comportamentul ºi expresia.
Schizofrenia înseamnã o dezordine, impresia de orchestrã fãrã dirijor,
care se tot acordeazã, vrea sã ajungã la melodie dar n-ajunge la nici o unitate
din cauza diferitelor idei ale pãrþilor. E un ansamblu ce nu-ºi gãseºte centrul
de gravitate coordonator (Baruch a vorbit chiar de schizofrenie socialã).
Tabloul exterior traduce aceastã dezordine esenþialã, aceastã disociere a
întregului. Un psihiatru începe sã simtã prin experienþã, chiar înainte de a
vorbi, dacã se gãseºte în preajma unui schizofren (sentimentul precoce –
praecox gefuhl). Exteriorul acesta exprimã ceva ininteligibil. Este exteriorul
bizar. Bizar înseamnã inversul comunului ºi inteligibilului. Aceste bizarerii
pasive pot deveni gesturi bizare, poziþii bizare, prin ceea ce se cheamã
manierism. Acest manierism este opusul naturaleþii, spontaneitãþii. În
expresie manierismul înseamnã ºi sublinierea neesenþialului; se face din
principal ºi din secundar ceva important, nu mai ºtii ce e ºi ce nu e important.
Tot aici intrã ºi grimasele, clasicii au zis „priviþi la gura lui“, face un
botiºor. Ne izbesc neglijenþa, murdãria ºi chiar mirosurile.
Atenþia.
Atenþia voluntarã este scãzutã. Asta aratã testele obiective.
Psihopatologia atrage atenþia asupra faptului cã acest proces este îndreptat
cu farul cãtre interior, deci sclavul autismului. Pentru lumea comunã,
schizofrenul apare ca un zãpãcit, perplex, un fel de savantoid, cãruia trebuie
sã-i repeþi sau sã-l faci atent la ce îi spui, deci sã-l scoþi din lumea lui ºi sãl
bagi în priza conversaþiei. Deci schizofrenul nu e dispus sã fie atent la
lumea noastrã; nu cã nu poate, nu e dispus. Fiindcã lumea noastrã nu e
motivatã pentru el sau e o lume ameninþãtoare. Aparent deci el e neatent,
în orice caz nu are atenþia spontanã vie a maniacalului. Noi ne bucurãm cã
prin teste vedem cã avea 70% scãzut ºi apoi 30% dupã tratament, deci
necolaborarea esenþialã la toate testele psihologice pune în faþa celui
neavizat probleme foarte dificile, fiindcã psihologul porneºte de la un om
normal, generos, colaborator.
Tulburãrile de conºtiinþã
Gândirea schizofrenã e clarã. Schizofrenii nu sunt confuzi, decât dacã
adaugã o beþie, un medicament, o boalã (febrilã, de ex.). Cu o privire clarã