Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
335
Ipoteza organodinamicã. Este concepþia care îmbinã minusul organic,
somatic al schizofrenului, deci o serie de trãsãturi psihologice negative, o
esenþã psihopatologicã negativã a schizofrenului ºi interpretarea la toatã
semiologia manifestã, conceputã ca dinamism pozitiv, adicã ca un fenomen
compensator a ceva care este pierdut mai profund ºi care nu poate fi încã
determinat ca enzimã sau ca substrat metabolic. Cred cã va fi ºi o ipotezã
pe care o veþi reþine. (....)
Ipoteza psihogeneticã. Pentru psihogeneticieni schizofrenia nu este o
boalã geneticã, constituþionalã ºi tot ceea ce s-a observat corporal, metabolic,
are douã explicaþii: este un efect al unui tip de familie ºi este un efect
al internãrilor azilare prelungite.
S-a spus cã este frecvent ca schizofrenul sã stea izolat de lume, neglijat
de infirmieri, de familie. Ce s-a observat în studiul familiilor de schizofreni?
Familia schizofrenului nu este nuclearã, nu e familia aceea cu un tatã
jupiteric, cu o mamã Hamangia ºi cu copilaºi care ascultã. S-a observat cã
asemenea familie nenuclearã este o familie ciudatã. Când faci vizite mai
constante se observã cã fiecare are o independenþã ºi o neprecizare de rol
uluitoare. Tata studiazã cristale, copilul are febrã ºi mama se rujeazã fiindcã
are program disearã. Aceste ciudãþenii te fac sã te întrebi – ce este aici?
Este o dezordine modernã, nimeni nu are timp pentru nimic.
A doua observaþie este cã familia schizofrenului prezintã un caracter
schismatic ºi divergent al opiniilor. Dupã ani de certuri ajung sã nu se mai
certe, fiindcã ei ºtiu de la început cã sunt divergenþi în opinii: „îl ºtii pe
tata... o ºtii pe mama“. S-a descris o atmosferã iraþionalã, paranoidã, s-au
descris preocupãri incestuoase, apoi o izolare socioculturalã a acestor
familii; nu comunicã nici cu rudele, nici cu vecinii.
S-a descris un minus sexual, pãrinþii nu au o preocupare normalã pentru
aºa ceva, tata nu apare ca un tatã cu care sã se identifice, iar mama nu e
suficient preocupatã ca fata sã se identifice cu ea, deci sunt manifestãri
sexuale atipice, un fel de perversitate primitivã ºi pe de altã parte o lipsã
de identificare sexualã. Deci bãrbatul nu e crescut în atmosfera – „tu eºti
bãrbatul, vei avea de îngrijit o familie, vei lua locul meu ca tatã“; fata nu
ºtie cãtre ce viitor se îndreaptã persoana ei, ºtie mai exact profesional, dar
ca rol uman nu. Cercetãrile familiale au fost fãcute tot de cãtre psihanaliºti,
care ulterior având anumite constatãri, s-au îndepãrtat de canoanele clasice
– de fapt sunt cercetãri de neopsihanalizã.
S-a vorbit apoi de mama schizofrenigenã. Termenul e dur, sã ºtie asta.
S-au descris douã tipologii – mama rece ºi mama extrem de posesivã. Deci
normal este sã fii rece ºi neposesiv sau posesiv ºi cald. Astea sunt cele douã
variante pe care le poþi intui. Dar ca sã fii rece ºi posesiv? E vorba de o mamã
tiranicã, care manevreazã copilul, impunându-i, ca la o proprietate, (conduita)
în toate contextele sociale. Tata a fost descris ca un pasiv ºi un ineficient.