Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

334 Aurel Romila – Psihiatria
aceste cuvinte acoperind sensul pe care l-am spus mai sus, adicã de pierdere
a eufreniei, a unitãþii.
Ipoteza organogeneticã. Somatogeneza a fost sprijinitã pe ipoteza
schizofreniei latente. Bleuler descrisese tipul care nu intrã niciodatã în viaþã
într-un ospiciu, ca excentric ºi ruºinos. Dacã e latent, nu ar fi boalã, a fost
contraargumentarea. Diagnosticul ar trebui pus numai pe lucruri manifeste.
Kraetschmer (1920) a descris leptosomul displastic, un tip calm, ciudat,
inafectiv, care psihologic trebuie descris ca schizotim (deci rece afectiv)
sau schizoid, adicã ºi introvertit. Trãsãturile schizoidiei au fost îmbogãþite
de Manfred Bleuler, care a descris la 34% din bolnavii studiaþi o
personalitate premobidã schizoidã. Lucru de reþinut, pentru cã merge mai
mult cãtre geneticã ºi factori organici. Deci puteai sã prevezi cã este un
candidat la schizofrenie dupã soma ºi trãsãturile psihologice adãugate. El
a descris aici tendinþa la fanatism, la bigotism, la pedanterie ºi suspiciuni.
30% dintre cazurile lui nu au tulburãri în personalitatea premorbidã, adicã
sunt descriºi ca oameni armonioºi, perfect integraþi înainte de boalã.
S-a fãcut o legãturã între apariþia bolii cu momentele de modificãri endocrine
(pubertate, postpartum, climax), cu anumite tablouri patologice,
de tipul gigantismului eunucoid, obezitatea pluriglandularã, etc. S-a studiat
metabolismul, emitându-se ipoteza intoxicãrii azotate în catatonie, sau
factorul mov din urina schizofrenilor sau pata roz, obþinutã între un reactiv
ºi urinã, sau incriminarea taraxeinei, etc.
S-au putut produce psihoze experimentale, cu un tablou de tip
schizofreniform, folosind psihodisleptice, de tipul LSD, mescalinei,
psilocibinei. Aceste substanþe au mai fost folosite pentru reactivarea
psihozei, în cazul apato-abulicilor.
Ipoteza psihanaliticã. Psihanaliza vede în schizofrenie o distrucþie a
ego-ului care este invadat de un tip anarhic, dezorganizat, infantil, fixat
pregenital. Câtã valoare are aceastã observaþie? Realmente schizofrenii îi
vedem legaþi definitiv de mama lor, sunt la vârsta pensiei ºi totuºi depind
de mama lor; poþi sã-l interpretezi numai psihanalitic? Nu. Oricum, aici
stã ceva din observaþia aceasta general umanã, cã suntem legaþi de mame
definitiv, chiar dacã trecem prin mai multe sau ne legãm de o femeie, avem
apoi copiii noºtri, rãmânem cu o imagine a mamei cu privilegiu deosebit
ºi definitiv. Acest lucru l-a fãcut pe Jung, dizidentul lui Freud, sã socoatã
cã cel mai important complex afectiv este legat de arhetipul mama, deci de
o idee fundamentalã, printre alte numeroase complexe. Pe aceastã ipotezã
psihanaliticã s-au fãcut studii, ca sã se demonstreze anomaliile sexualitãþii
pregenitale, problemele de dezvoltare sexualã la schizofreni. Existã idei
interesante asupra explicaþiei prin onanie a schizofreniei ºi existã ºi studii
psihanalitice care se apropie de concepþia psihogeneticã.