Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

330 Aurel Romila – Psihiatria
paranoide sã fie mai mare decât durata fenomenelor afective. Important
este cã prezenþa unor oscilaþii afective într-un tablou schizofren constituie
un element de evoluþie mai uºoarã, cu un prognostic mai bun, cu o
remisiune mai solidã ºi mai durabilã ºi cu posibilitatea unor întreruperi
terapeutice dupã o stabilitate de minim trei ani.
A doua consecinþã – prezenþa elementelor afective indicã ºi tratamentul
cu modulatori afectivi, de tipul litiului sau carbamazepinei. Pe de altã parte,
fenomenele de disociere obligã la un tratament în curã ºi de întreþinere, cu
neuroleptice, ca în schizofrenie, de minimtrei ani. De aceea amestecul
sindromologic explicã ºi amestecul terapeutic ºi explicã pânã la urmã ºi
necesitatea admiterii acestei a treia entitãþi, ceea ce de fapt corespunde
unei logici moderne non-aristotelice, dupã care tertium est datum. Sã nu
uitãm cã în felul acesta este mai uºor sã înþelegem de ce în genealogia
schizofrenilor gãseam PMD.
Sunt autori care susþin cã în cazul în care schizofrenia afectivã se exprimã
prin depresii atipice, prognosticul acestor cazuri e mai rezervat chiar decât
al schizofreniei, pentru cã riscul suicidar este mai mare. De acord cu aceastã
aserþiune, cu precizarea cã existã o varietate de depresii în evoluþia
schizofreniei, deci în afara schizofreniei afective, care comportã acelaºi risc.
In planul semiologiei, în mulþimea ºi varietatea infinitã a tablourilor
clinice, psihiatrul trebuie sã aibã de fapt aceeaºi grija ca ºi la diagnosticul
schizofreniei. Adicã sã caute cu dibãcie elementele de automatism, delirante
sau halucinatorii, ºi sã punã în al doilea plan fenomenele reactive, psihogene,
inteligibile, ipotezele etiopatogenice ale familiei, ºi chiar ºi elementele
delirante ºi halucinatorii inteligibile. Psihiatrul este ca un fel de cãutãtor de
aur, care trebuie sã dea la o parte cantitãþi enorme de steril semiologic ca sã
ajungã la certitudinea alchimicã a aurului diagnostic, care dicteazã strategia
terapeuticã – orelaþie pe termen lung cu pacientul ºi familia lui.
Un al doilea criteriu mai obiectiv este axa a cincea a diagnosticului,
adicã cãderea nivelului de funcþionare a persoanei pânã la internare ºi dupã
internare. Bineînþeles, folosind aici scala în cinci puncte, terapeutul va
urmãri o remisiune de tip A sau B, ºi va evita remisiunea de tip C,D,E.
Un al treilea criteriu este în scãderea anualã a numãrului de sãptãmâni
de internare în favoarea creºterii numãrului de sãptãmâni de supraveghere
ambulatorie.
Un al patrulea criteriu este menþinerea familiei ºi a grijii pentru creºterea
ºi educaþia copiilor, ºtiindu-se cã afectivii au o ratã de pãstrare a familiei
mai mare decât schizofrenii.
Oricum, prezenþa tulburãrii afective creºte coeficientul de umanizare ºi
posibilitãþile de resocializare sunt mai mari. Deocamdatã în spitalul nostru