Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

3. Schizofrenia
Endogenii
Tulburarea schizoafectivã
329
Este vorba de o nouã entitate nosologicã, propusã în 1933 de Kasanin,
despre care însã se discutã mai mult în ultimii zece ani, mai ales dupã
acceptarea în DSM ºi ICD.
Se ºtie de la Kant cã nu are realitate decât fenomenul pe care eºti pregãtit
sã-l înþelegi. Prin urmare ºi aceastã noþiune poate fi eludatã ºi redusã la
sistemul krepelinian, fiind trecutã de cãtre unii in psihoza bipolarã, de
cãtre alþii în schizofrenie. Ar fi ca un parti pris al psihiatrului ºi al ºcolii de
care aparþine, dupã care unii vãd mai multe psihoze afective, iar alþii mai
multe psihoze schizofrene.
Admiterea unei noþiuni intermediare între aceºti doi stâlpi ai
nosologieikrepeliniene presupune o revizuire a sistemului clasic,
odeschidere în dogma endogeniei, de fapt o reconsiderare a punctului de
vedere a lui Hoche, 1912, dupã care nu avem de a face cu entitãþi
independente ci în practicã avem de a face cu un continuum sindromologic.
Pânã la departajarea unei independenþe biologice a entitãþilor (geneticã,
biochimicã. etc) ipoteza lui Hoche mi se pare admisibilã cu urmãtoarea
precizare. Se înþelege cã nu ne-am propus sã discutãm tot sistemul
sindromologic, deºi în treacãt fie zis numai acesta este organonul,
instrumentul diagnosticului diferenþial.Ne limitãm la segmentul psihozelor
endogene, ca sã înþelegem cât mai exact poziþia schizofreniei afective.
Dacã admitem ºase psihoze endogene, aºezate pe verticalã (ºi nu
descriptiv pe orizontalã) în ordinea unei ierarhii structurale, vom avea un
pol superior ºi un pol sau o extremã inferioarã. Deci în ordinea de la superior
la inferior, sau a destructurãrii progresive, clasamentul este urmãtorul:
• psihoza maniacalã
• psihoza melancolicã
• paranoie
• parafrenie
• psihoza schizoafectivã
• grupul schizofreniilor
Cum se vede din aceastã clasificare,psihoza schizoafectivã este un
amestec simptomatic ºi sindromatic al cãrui elemente provin din entitãþile
krepeliniene care au precedat-o.Se ºtie din psihopatologie cã în situaþia în
care tabloul clinic prezent conþine elemente din douã sau mai multe entitãþi,
în diagnostic atârnã entitatea cea mai gravã, cu toate implicaþiile terapeutice
ale acestei alegeri. Chiar ºi DSM atrage atenþia ca durata fenomenelor