Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

328 Aurel Romila – Psihiatria
lui ºi suferinþa lui pre ºi post accesualã. A nu se confunda cu
parafrenul – delirul mistic al epilepticului e foarte îngust ºi se
bazeazã pe anumite trãiri halucinator – delirante, sunt echivalente
de fapt alecrizelor lui. Între crize epilepticul e un habotnic, se bate
sã-ºi spunã crezul. Epilepticul e de un calm ieºit din comun, dã
impresia de prostãnac, încurcat intelectual, e de o mare linguºealã,
nu lipseºte la hranã. Parafrenul e în afara bisericii in mod oficial.
Dacã a spus cã e Dzeu nu a fãcut nimic asemãnãtor cu sfinþii reali.
Epilepticul e un credincios, pe când parafrenul e un personaj religios
imaginar.
• pseudologul fantastic – adicã acel psihopat descris de Birnbaum (1920),
care este mincinosul maxim, o face din plãcerea maximã de a minþi.
Deci nu e escrocul, interesatul, care vrea sã înºele, sã câºtige lumea.
Escrocul e omul din shop. Pseudologul fantastic e omul de creaþie,
care poate sã scrie basme, sã câºtige din literatura pentru copii. Are o
logicã – e o denumire veche, când imaginaþia era separatã de gândire.
Se credea cã ce îºi imagineazã copiii e un surogat al gândirii. Azi, având
un concept mai larg asupra gândirii, putem încadra pseudologul la
marii imaginativi pitiatici. Fiindcã ei vor sã placã, sã fie demonstrativi.
Publicul cel mai uºor de gãsit e cel al copiilor.
Parafrenia a fost înlocuitã în descrierile moderne ori cu delirantul cronic
fantastic, ori cu mitomanul, ori cu creatorul. Fiind o extremã a imaginaþiei,
ea trebuie sã rãmânã ca un reper fãrã de care psihiatria rãmâne doar la
polul inferior, adicã din bipolarã devine prozaic monopolarã. Psihiatria a
fost studiul alienãrii, a marilor alienãri. Trebuie sã se evite ca în clinic sã
domine psihopaþii, cu atât mai mult cu cât aceºtia aduc antisocialitatea ºi
transformã în perspectivã clinica într-un surogat de puºcãrie.
Tratamentul
Nu este nici o deosebire între tratamentul schizofreniei ºi cel al
parafreniei. Diferenþele pot fi date de substratul somatic, adicã de vârsta ºi
de contraindicaþia tratamentelor brutale de ºoc. Dat fiind incurabilitatea
de principiu a bolii, e bine sã le facem acestor oameni ceea ce le fãceau
vechii clinicieni: le ofereau definitiv o camerã ºi îi lãsau sã se desfãºoare.
Azi conducându-ne dupã dinamismul contabil, cu externãri totale, nu mai
þinem decât parafrenii antisociali, care pot fi incluºi într-un program
ergoterapeutic.