Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
327
sã-l izoleze pentru cã el, paranoiacul, nu se lasã niciodatã. Ca sã zic
cinematografic – paranoiacul ne încurajeazã – vezi teroare pe
autostradã ºi dupã ce stãm speriaþi de ce vedem douã ore, în ultima
scenã apare ca un suedez blazat, lasã un zâmbet care meritã
preþul biletului ºi ne încurajeazã ºi pe noi pentru viitor, sã facem ºi
noi prãpãdeniile la scarã mai micã. Paranoiacul cinematografic, am
zis, deoarece filmul este totuºi o poveste fantasticã, nu pot fi
lucrurile chiar aºa, deci aparþin comerþului de imaginaþie,
paranoiacul real nefiind un om simpatic, de el vrem sã scãpãm, e
periculosul; sã nu vorbeºti, toate le întoarce pe dos ºi pe urmã... De
paranoiac se tem nu numai oamenii obiºnuiþi, ca noi, dar ºi
puternicii autoritãþii; de altfel paranoiacul nu are de-a face cu
oameni obiºnuiþi, el are treabã cu oameni importanþi, pe care trebuie
sã-i lãmureascã, sã-i schimbe. Ne bazãm pe criteriul clasic, sã nu
aibã halucinaþii.
• marii expansivi pot fi confundaþi cu parafrenicii. Se pune problema
sã nu fie ºi un PG. E regula – parafrenul sã aibã la dosar un LCR
negativ.
• urmeazã apoi forma de involuþie din presbiofrenia Wernicke cronicã,
care poate de asemenea sã fie confundatã cu parafrenia tardivã.
Bleuler spunea cã schizofrenia tardivã ºi parafrenia tardivã nu trebuie
sã se însoþeascã de sindrom organic, psihoorganic demenþial. În
presbiofrenia Wernicke unul din sindroame e demenþa, amnezia
antero-retrogradã pe fondul cãreia apar confabulaþii ºi un moºulicã
euforic, simpatic, etc. A nu se confunda aceste entitãþi deºi au în
comun aceeaºi bunã dispoziþie pe care o întreþin în servicii, acelaºi
tip de personaje.
• confuzie se mai poate face cu halucinoza Wernicke, care e o poveste
de grosolanã persecuþie ºi gelozie, de o realitate cruntã faþã de
irealitatea parafrenicã. Bineînþeles cã sunt ºi stigmatele somatice ale
alcoolicului.
• delirul Cotard din melancolia delirantã. De altfel Nodet, 1938, a
descris o parafrenie melancolicã. Noþiunea e valoroasã, deoarece
parafrenia e consideratã de obicei ca euforicã. În melancolia Cotard
delirul e fantastic, deci are trãsãturi parafrenice, imortalitatea þinând
de acest fantastic, dar subiectul e chinuit de victimã ºi se acceptã ca
victima, în timp ce parafrenicul e un învingãtor, numai lumea e
punctiformã, el e mare.
• confuzia cu delirul mistic din epilepsie. Epilepticul pentru numeroase
motive e un mistic. Cel mai serios motiv este incurabilitatea