Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

326 Aurel Romila – Psihiatria
Diagnosticul pozitiv
Dacã bolnavul comunicã cu noi, diagnosticul e uºor ºi de neconfundat.
Dacã el se teme de închidere ºi mãsuri restrictive, atunci el disimuleazã ºi
nu duce în eroare. Trebuie sã avem cu deliranþii niºte trucuri ºi tehnici care
sã ne ducã pe pista pe care trebuie. Deci sã ne umilim într-o primã fazã,
adicã sã nu fim prea afectuoºi la modul cum ne purtãm cu un maniacal,
deci nu vulgari ci manieraþi ºi foarte respectuoºi cu primele zece întrebãri.
Deci de ce aþi ajuns la noi? Aveþi vreo problemã juridicã? Deci formule mai
înalte, mai „radiofonice“, ca sã simtã ºi el cã e într-un univers mai intelectual
ºi nu ne grãbim. Observãm cã rãspunsurile lui sunt stricte ºi parcã ne-ar
întreba ce mai vrei ºi putem descifra o tendinþã cãtre ironie ºi dispreþ a
condiþiei noastre. De pildã ne poate spune „ Voi ce faceþi, pescuiþi nebuni
ºi în rest pentru ce aþi învãþat?“. El îþi propune altceva. E comun la paranoiac
ºi la parafren de a disimula, cu o nuanþã de agresivitate poate mai
mare la parafren. Înainte de a desfãºura delirul, noi simþim cã e un om
important, orgolios ºi trecând peste rezistenþa disimulativã, pãtrundem în
descrierea pe care am fãcut-o.
Diagnosticul diferenþial
Academia cere sã facem o luptã aici cu toate diagnosticele fiindcã
diagnosticul pozitiv e aºa de evident spre deosebire de alte afecþiuni încât
diferenþial e pro forma, ca sã nu confundãm. De la apropiat la îndepãrtat,
în ordine:
• oneiroidismul ºi oneiroidia (poveºti fantastice) date de tulburãri de
conºtienþã de moment care sunt: din alcoolism,deci delirul subacut
alcoolic,delirul posttraumatic (aici se pot face chiar confuzii, ei fiind
moriatici ºi veseli dupã accident – în loc sã-þi spunã cum s-a rãsturnat
cu maºina îþi pot spune fel de fel de poveºti). Sã nu le confundãm
deoarece sunt foarte trecãtoare, de o sãptãmânã, iar parafrenia este
de 50 de ani. Nu confundãm fiindcã niciodatã nu confundãm bolile
acute cu cele cronice, având alte criterii.
• în cadrul bolilor cronice sã încercãm separarea de schizofrenia
paranoidã, fiindcã criteriile sunt ºi la schizofrenie, adicã teme mai
limitate, incoerenþã, manipulare, automatism, o senzaþie copleºitoare
de înfrângere a subiectului, invers ca cea a parafrenului de victorie;
deci schizofrenul ne apare nefericit, nenorocit, sãrãcãcios iar
parafrenul apare bogat, fericit, expansiv.
• diferenþa cu paranoia; e diferenþa între omul realitãþii ºi omul lui
D-zeu, omul fantastic sau e diferenþa între om ºi D-zeu. Paranoiacul
vrea sã impunã celorlalþi oameni ceva, ceilalþi au altã treabã ºi cautã