Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

324 Aurel Romila – Psihiatria
sindromului Kandinski – Clérambault. Ca la semiologie, primele
manifestãri halucinatoriisunt elementare – fâsâituri, zgomote, paºi suspecþi;
apoi se îmbogãþesc, devin voci, pot apare ºi la alþi analizatori. În funcþie de
sfera pe care o va cuprinde, va conferi ºi formei clinice un tablou particular.
Adicã dacã rãmâne pe auditiv, se vor desfãºura aspectele de persecuþie,
pe halucinaþiile vizuale – delir mistic; dacã va fi olfactiv ºi gustativ, temele
sunt corporale, de transformare hipocondriacã, de persecuþie corporalã.
Azi vedem aceastã invazie halucinatorie tot cu caracter fantastic ºi asta
ajutã la diagnostic. Alcoolicul veþi vedea cã e banal, paranoidul maximum
vorbeºte de hipnozã, laser, de mecanisme ultratehnice, nu au însã un caracter
fantastic al parafrenului, care spune cã vocea ar veni din haosul haosului –
numai din aceste douã cuvinte începi sã te gândeºti dacã nu e vorba de o
formã de parafrenie? Numai din caracterizãrile cu totul deosebite.
Faza a doua halucinatorie te-ar fragmenta, ai pãþi ca în schizofrenia
paranoidã unde eºti ca unun automat condus de voci – „fã, du-te...“. Dar
în aceastã boalã se menþine o unitate, mai joci un rol dar persoana se
menþine, spre deosebire de schizofren, care nuºtie cã nu mai are persoanã.
Faza a treia este delirul megalomaniac. Descris de clasici ca o confuzie
logicã a faptului cã parafrenicul trãieºte o persecuþie aºa de înaltã cã el
trebuie sã-ºi dea seama cã e un om foarte important, comunicã cu galaxiile,
ce rost are sã mai amâne? Trebuie sã spunã cã e Dzeu ºi sã ... A fost vãzut ca
un fel de logicã. Mai nou nu e de a vedea în asta o logicã ci un mecanism
de apãrare.
Faza a patra, demenþialã, e discutabilã. Existã pãreri cã parafrenul nu e
atins de demenþã (amnezie progresivã), ci din contrã îºi conservã nu numai
masca afectivã dar ºi bogãþia de trãiri.
In cadrul evoluþiei acestei boli, trebuie cunoscutã ºi noþiunea de
parafrenizare. Deci în timp ce Mayer susþine cã parafrenii se schizofrenizeazã,
clinica, Jansarik au descris parafrenizarea schizofreniei paranoide. Anumite
forme de schizofrenie paranoidã pot avea momente floride în care pot avea
tabloul de parafrenii, deci o parafrenizare a schizofreniei paranoide. Aceastã
intricare de sindroame e necesar de cunoscut, fiindcã se poate produce ºi la
paranoia. E de înþeles ºi un dosar complicat, cu multe diagnostice, care credeþi
cã se datoreazã unei diversitãþi de concepþii. De fapt se pune diagnosticul la
un moment dat, pe ce se vede, fãrã sã se þinã cont de nosologie ºi de toate
discuþiile, ci numai de tabloul pe care l-am vãzut. E o posibilitate.
Formele clinice, dupã Kraepelin, sunt patru ºi anume: parafrenia
sistematicã, parafrenia expansivã, parafrenia confabulatorie, parafrenia
fantasticã. Dacã aveþi sagacitatea sã le deosebiþi, veþi vedea ce fragilã este
descrierea ºi intenþia de a le deosebi. totuºi e o chestiune de nuanþe.