Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
ritualuri, anumite aplicãri ale mozaismului, fapt ce l-a influenþat,
deºi el nu era un habotnic. El a aplicat metoda psihanaliticã în primul
rând în studiul religiei mozaice. Tot acest lucru explicã ºi aspectul
etic foarte ridicat în care ºi-a conceput sistemul. S-a vorbit de puritate
ºi rigorism. Toþi s-au mirat cum el a examinat cele mai celebre cazuri
de nevroze ºi totuºi nu a fost niciodatã acuzat de nimeni. A fost un
om de familie, foarte legat de familie, de nevastã ºi de copii. Lucrurile
aceasta el le-a teoretizat ºi le-a vãzut ulterior ca o rezolvare bunã
asupra superego-ului ºi ca o armonie, ca o condiþie a normalitãþii.
Dacã-l întrebai ce înþelege prin normal, ar fi spus ca aceasta este o
armonie a instanþelor descrise de el.
• perioada vienezã, cea mai lungã, de formare, maturizare, chiar bãtrâneþe
• perioada a treia, foarte scurtã, de exil la Londra; perioada de
amãrãciune, de bilanþ foarte precipitat
E de subliniat formaþia sa conform sec.XIX, adicã materialist-pozitivã,
medicalã în sensul cel mai bun al cuvântului. Educaþia medicalã era
dominatã în acel timp de concepþia pozitivistã asupra ºtiinþei, de autoritatea
ideilor asupra legilor naturii formulate de Darwin, Helmholtz ºi Meyer. El
a fost crescut aºa cum obliga ºi Pavlov pe elevii sãi, sã nu interpreteze
nimic, sã descrie numai ce vede (foarte behaviorist).
A fost un student foarte bun, foarte curios, cu aplicare pentru disciplinele
fundamentale (de exemplu, a studiat fiziologia în laboratorul lui Bruke).
Practicã metodele timpului (Claude Bernard – fiziologia experimentalã),
pregãtit la maximum pentru o eventualã neurologie, nu pentru psihiatrie.
Psihiatria atunci era azilarã, abia se constituia sistemul lui Krepelin.
Deci prima trãsãturã a lui – mozaismul, a doua – trãsãtura scienticã, pozitivã,
raþionalã, raþionalistã, adicã fapte, demonstraþie, fantezie în anumite limite,
asta a fost chintesenþa lui Freud, pentru cã foarte mulþi elevi de-ai lui nu l-au
putut depãºi tocmai pentru cã au fost prea fanteziºti. El i-a dominat
întotdeauna prin puterea faptelor, a ceea ce a constatat în mod direct.
În cadrul acestei formaþii de fiziolog-neurolog, el ia cunoºtinþã de hipnozã
ºi face un stagiu la Charcot, la Salpetrière. Cunoaºte ºi ºcoala de la Nancy a
lui Bernheim, care practica de asemenea hipnoza. El nu intrã printre
apologeþii lui Charcot, deºi a fost apreciat de acesta. κi pãstreazã spiritul
critic (nu chiar ca Babinski) ºi nici nu e prea încuiat. El învaþã de la toþi.
În formaþia sa putem distinge douã influenþe: modul de gândire ºtiinþific
raþional, bazat pe fapte de observaþie clinicã, însuºit la ºcoala din Viena ºi
ideea ca psihicul poate fi înþeles prin forþe profunde din afara conºtiinþei,
idee pe care o capãtã de la Bernheim. Se întoarce la Viena ºi încearcã sã
intre întâi în învãþãmânt, sã practice medicina. Obiectul însã (hipnoza,
25