Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

320 Aurel Romila – Psihiatria
Parafrenia
Parafrenia este o entitate nosologicã autonomã, nu o formã clinicã.
Termenul nu se foloseºte la plural, adicã nu se spune parafrenii. În concepþia
clinicii, forma pe care o descriem este o parafrenie a adultului, iar forma
tardivã este o variantã a involuþiei. E mai puþin interesantã din cauza
terenului sãrãcãcios pe care apare. Se descrie parafrenia adultului, deoarece
e mai bogatã psihopatologic.
Parafrenia este un delir cronic sistematizat halucinator, spre deosebire
de paranoia care e un delir cronic sistematizat nehalucinator. Pe lângã aceste
definiþii cam greoaie, putem avea în minte urmãtoarea imagine. În timp ce
paranoia e un roman, o prozã sistematizatã, parafrenia este un poem modern,
deci ori de câte ori veþi avea în faþã un bolnav care vã propune o
construcþie foarte complicatã, gândiþi-vã dacã se încheagã în roman sau în
poezie. Aceastã mare deosebire aratã ceea ce va fi descris în continuare.
Care este poziþia nosograficã a acestei boli? Ca termen a fost inventat
de Kraepelin, care a socotit-o de la început ca o formã de demenþã precoce;
aceasta la prima ediþie. Dupã 20 de ani, la a 8-a ediþie a tratatului, o socoate
entitate separatã ºi în cadrul ei descrie 4 forme clinice.
Dar chiar în aceeaºi perioadã, ºcoala francezã (Dupré ºi Logre) descrie
delirul de imaginaþie. Descrierile franceze sunt seducãtoare ºi de aceea cei
doi autori meritã mereu amintiþi fiindcã ei au spus cã parafrenia e o poveste
de iubire ºi aventurã, un fel de Monte Cristo. O a doua caracteristicã pe
care au vãzut-o ei ºi ne face sã dorim sã vedem parafrenii în timp ce nu
dorim sã vedem paranoiaci, doar sã citim despre ei dar nu sã-i vedem, e cã
parafrenicii sunt nonviolenþi, planurile lor megalomane fiind aºa de mari,
privesc lumea conflictelor reale de sus ºi superior ºi nu se mânjesc pentru
oase mãrunte. De aceea, au fost lãsaþi liberi ºi au trãit ca niºte specimene
ale spitalelor, nu au fost þinuþi în închisori – spital ca paranoiacii, nu au
fost expediaþi la cronici ca schizofrenii paranoizi, ci au fost ca niºte fenomene
care prin îmbrãcãmintea, conduita ºi povestea lor interminabilã sunt cazuri
didactice cât trãiesc.
In aceeaºi perioadã, Gilbert Ballet a descris psihoza halucinatorie cronicã.
Vã daþi seama cã toþi 3 au descris acelaºi lucru cu alþi termeni. Este poate
entitatea cea mai dezbãtutã din nosologie.
Sinteza urmãtoare a fãcut-o Nodet, un elev al lui Claude, în 1938, care a
descris sindromul paranoid cu trei forme principale:
• forma paranoiacã – romanul sistematizat
• structura paranoidã – autismul ermetic ºi incomunicabil – un fel de
limbaj cifrat, de poezie abstractã ºi ininteligibilã – schizofrenie
• structura parafrenicã