Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
317
sporeascã reþeaua într-un mod imprevizibil ºi nu numai pe o revendicare
pasionalã, pasionalul în afara acestei situaþii e ca ºi normal. Acest delir de
interpretare e mai vecin cu schizofrenia paranoidã decât cel pasional.
A treia categorie de deliruri paranoiace, de un tip cu totul special, este
delirul senzitiv de relaþie Kretschmer. Acesta este cu totul particular, fiindcã
e un delir de persecuþie care apare la o personalitate premorbidã finã, slabã,
intelectualizatã (nu cea tare descrisã de Genil – Perrin). E un hiperemotiv,
anxios, sensibil, timid, cu trãsãturi psihastenice, nu paranoiace, care e foarte
sensibil la contactele sociale. Aceste cazuri sunt mai degrabã niºte
domniºoare ultrafine, ultrarafinate, care vin acasã ºi se bagã cu capul în
pernã – „ Ce ai, mamã? – Iar a intrat bruta aia în birou...nu mi-a rãspuns la
bunã ziua,sau – Cu aia eu nu mai lucrez în birou, nu e manieratã, nu-mi
rãspunde la salut, eu pun hârtiile aici, ea mi le mutã ºi mi le rãtãceºte“.
Suntaceste mici interpretãri ºi sensibilitãþi, în care tu cauþi sã-i explici cã
trebuie sã îºi pãstreze serviciul, cã toatã lumea suportã azi tot felul de
situaþii. Cu toatã explicaþia, într-o zi poate sã vinã ºi sã îºi dea demisia ºi sã
vinã acasã. Deci care ar fi deosebirea?
Delirul, deºi e bine organizat ºi sistematizat cu cu toate probele, nu
duce la pedepsirea, persecuþia persecutanþilor, ci ca într-o depresie, pierde
chiar el, delirantul. Deci dacã e o „finuþã“, intrã dimineaþa în birou, veselie
mare, i se pare cã e privitã deosebit ºi capãtã intuiþia delirantã cã a fost
demascatã; era ca o aluzie cã ar trãi cu ºeful, nu se ºtia sigur; dacã ei râd
aºa, înseamnã cã s-a aflat, eu aici nu mai pot sã intru ºi de ruºine pleacã
acasã ºi apoi este internatã de familie.
Paranoiacul este invers, un neruºinat s-ar putea spune. Delirul de relaþie
e prea multã ruºine, prea multã dependenþã de conduita celorlalþi, prea
multã paradã de cât de fin ºi manierat e, cât de bine crescut ºi delicat ºi în
ce mediu trebuie sã trãiascã, ºi de aici delirul de relaþie ºi coloratura
depresivã. Nu sunt oameni periculoºi. Delirurile sunt reversibile, putând
beneficia de psihoterapie, ca o legãturã omeneascã explicativã, care sã îi
conducã spre maturizare, pe aceºti oameni de eºec în general în meserie,
examene, dintr-o prea mare sensibilitate.
S-a vorbit de un delir al guvernantelor, înþelegându-se acele femei
ciudate, care rãmâneau adesea necãsãtorite ºi fãrãa fi avut vreo relaþie cu
proprietarul, tatãl copilului,visau la un sfert din moºia lui. Niºte fete bãtrâne
de o sensibilitate excesivã.
Paranoia e mai importantã în cadrul psihopatiei paranoiace. Delirul
paranoiac este aºa de greu de pus în evidenþã cã adesea e bine sã ºtim care
sunt trãsãturile psihopatiei ºi sã nu ne înºelãm mãcar asupra acestui termen.
Am notat vreo 187 de trãsãturi, gândindu-mã la ce nu intrã în delirul
paranoiac ºi ce rezultã dacã se exagereazã cu una din trãsãturile acestea.