Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
313
judecatã falsã; totuºi psihopatul paranoiac fãrã sã delireze are o judecatã
falsã. Adicã e înclinat sã interpreteze greºit, sã reducã la cele cunoscute
fãrã a þine cont de realitate aºa cum este.
Aceste trãsãturi aparþin unei constituþii, s-a vorbit de o constituþie
paranoiacã. Care e ea? Fiziceºte e un om puternic, dacã e atlet, solid, viguros,
cu atât mai bine, dacã nu cel puþin sã fie bine legat, mititel, adicã ideea de
„vânã“ trebuie sã o dea în orice caz. Deci paranoia cronicã pe care o descriem
e boala oamenilor tari, cu nervi de oþel, dintr-o bucatã. Pe aceastã
personalitate se produce evenimentul cheie (dupã denumirea lui
Kretschmer – Schlüsselerlebnisse), picãtura care umple paharul, dar nu e
bine spus. Se produce deci un fapt real de la care începe istoria delirului;
de la acest fapt real într-o primã fazã, paranoiacul e ca siderat, ca îmbolnãvit
– „ m-a scos din uz“ ºi se comportã ca atare; apoi reînvie ºi trece de fapt în
boala lui la atac, adicã tocmai când iese din îngrijirea primei perioade.
S-au descris douã variante mari de paranoie: una e cea care prelungeºte
prevalenþa – paranoia pasionalã. S-a ºtiut totdeauna cã pasiunea e un fel
de nebunie, dar dacã ea ocupã toatã viaþa noastrã ºi se centreazã pe un
anumit sector din realitate se transformã într-o paranoia pasionalã.
Sã descriem puþin aceºti bolnavi ºi tipurile lor de boalã. E vorba de un
sistem delirant greu de deosebit de prevalenþã care se înfundã într-un sector
de realitate. Clérambault a numit aceastã – dezvoltare în „colþ“ (un colþ
de realitate). Nu e vorba de o micã manie, un hobby care face compensarea
unui om normal, ci pare ca un fel de „hiperspecializare“ a unui om faþã de
media grupului din care face parte.
În personalitatea premorbidã e vorba de un hipertim, care are trãsãturi
paranoiace, adicã e mai susceptibil decât trebuie, mai inflexibil ºi înclinat
sã nu facã nici un compromis. Acest om serios ºi plin de viaþã e supus
declanºãrii paranoiace – un eºec, un conflict, o neînþelegere, o pagubã care
i se imputã, o discuþie, un conflict cu administraþia, de la eveniment
urmeazã cãile pasionale – procesul care devine procesivitate (interminabil).
Aceastã luptã, pe care el o duce nunumai cu preºedintele dar ºi cu baroul
avocaþilor, cu portarul, cu toatã lumea ºi concomitent cu procesul reclamã
la ministerul de justiþie tot sistemul juridic ºi duce pe mai multe planuri
aceastã luptã cu autoritatea – se cheamã cverulenþã. Este deci o ceartã cu
autoritatea pe acte, dacã ar fi o ceartã de mahala ar fi numit un scandalagiu
dar el e un cverulent, deci se adaugã ceva deosebit.
Procesul conþine persecuþia, adicã paranoiacul luptã pentru dreptate,
pentru restabilirea adevãrului, punerea lucrurilor la punct ºi pedepsirea
vinovaþilor, deci sintagme cu careîncheie orice avocat o pledoarie.
Paranoiacul e însã contestat din cauza judecãþilor de plecare, nu din cauza
celor de ajungere. El trage concluzia cã s-a fãcut o nedreptate, judecând