Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

24 Aurel Romila – Psihiatria
Concepþii analitice
Psihanaliza; disidenþa freudianã;
neopsihanaliza
Psihanaliza
Practic, ne referim rezumativ la viaþa ºi opera lui Freud. Psihanaliza
clasicã a fost întemeiatã de Sigmund Freud ca o teorie asupra structurii ºi
funcþiilor psihicului uman ºi ca metodã de psihoterapie. Dintre toate
concepþiile, psihanaliza exercitã cea mai mare seducþie, pentru cã ea se
referã în mod strict la o etiopatogenie a bolii psihice. Ea încearcã o
interpretare globalã a bolii psihice ºi prin extensie a normalitãþii, a societãþii
ºi a culturii. Psihanaliza pleacã în mod faptic de la bolnavul psihic ºi ajunge
la ontologie (culturalã, filosoficã).
Aceastã performanþã ar putea s-o aibã oricare filosof, dar acesta nu a
avut ºi nu are privilegiul studiului clinic, al intimitãþii bolnavului. De aceea
el rãmâne un om abstract. Freud nu a vrut sã rãmânã filosof ºi totuºi a
ajuns pânã la urmã un filosof al culturii.
Ipoteza fundamentalã a doctrinei psihanalitice o constituie postulatul
dupã care psihicul uman este determinat de anumite forþe de motivaþie
inconºtiente. Deºi noþiunea de inconºtient fusese elaboratã de Eduard von
Hartmann cu 30 de ani înainte (1869), Freud este primul care considerã
drept conþinut esenþial al inconºtientului instinctul sexual, libido-ul. Acesta
ar fi izvorul energiei psihice ºi factorul motivaþional de bazã în jurul cãruia
s-ar centra comportamentul uman. Prin metoda asociaþiei libere el constatã
cã bolnavul îºi aminteºte experienþele copilãriei pe care le considera demult
uitate, dar care erau de fapt doar inhibate pentru cã implicau experienþe
sexuale. Freud postuleazã astfel existenþa unei forþe active inconºtiente
care exclude din conºtiinþã aceste trãiri neplãcute, pe care le numeºte
mecanism de represiune (refulare) ºi care se exprimã ºi în rezistenþa pe
care o opune bolnavul în mod inconºtient când trebuie sã se refere la aceste
evenimente. Astfel ajunge sã emitã una din ideile care au scandalizat epoca
ºi anume cã sexualitatea nu este un atribut exclusiv al adultului ºi ea începe
din cea mai timpurie copilãrie. Prin urmare, inocenþa copilului este un
mit. Freud a descris ontogenia acestei funcþii în mai multe faze (vezi mai
jos – dezvoltarea psihosexualã).
Viaþa, biografia lui Freud, o putem împãrþi în trei perioade:
• prima copilãrie. Freud s-a nãscut în 1856 la Freiburg (Moravia) în
familia unui negustor de lânã evreu. Prima copilãrie e semnificativã
doar ca ereditate, adicã origine ºi religie iudaicã, cu rude, obiceiuri,