Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
309
Un efect nedorit în tratamentul antidepresiv este agravarea unor
fenomene psihotice care reclamã schimbarea tratamentului. Combinarea
cu benzodiazepine ºi hipnotice trebuie sã þinã cont de fenomenul de posibilã
dependenþã, mai accentuatã la unele cum este alprazolamul (în funcþie de
timpul de înjumãtãþire). Pe lângã medicamente, în principiu depresia este
cea mai susceptibilã de tehnici psihoterapeutice – psihoterapia de sfãtuire,
diferite forme de terapie individualã, de grup, mai la modã fiind terapia
cognitivã ºi interpersonalã dar ºi psihanaliza, terapia existenþialã.
Dupã primele 10 zile de tratament, apare de obicei ameliorarea ºi se
scoate de la supraveghere ºi se trece la combinarea cu psihoterapia
individualã ºi de grup. Bolnavul este încurajat. În primele zece zile nu se
forþeazã, de ex. dacã nu vrea sã mãnânce (pentru cã el nu are gustul
mâncãrii); de fapt nu-l forþãm cu nimic (rude, prieteni, televizor etc.).
Trebuie pur ºi simplu îngrijit ºi lãsat în durerea lui. Dupã zece zile îl
încurajãm („arãþi mai bine, sã facem câþiva paºi, sã ieºim la aer“) iar dacã
începe sã pofteascã ceva, e cu atât mai bine.
În tratamentul melancoliei se pot produce anumite fenomene secundare
nedorite. De exemplu se poate produce o dezinhibiþie a stuporosului.
Bolnavul melancolic care nu avea puterea sã se omoare o are acum, deci se
poate produce suicidul sub tratament prin inhibiþia medicamentoasã, de
aceea melancolicii nu se trateazã la domiciliu. O altã complicaþie este
dezlãnþuirea accesului de manie. Deci existã posibilitatea ca pacientul sã
treacã la polul celãlalt (viraj).
2. Deliruri cronice sistematizate
(tulburãri delirante)
Paranoia
Paranoia este un termen dat de Heinroth, în 1818. Este numai termenul,
deoarece definiþia a fost datã de Kraepelin, care a descris-o astfel: este vorba
despre un delir cronic sistematizat nehalucinator, care se instaleazã insidios,
de cauzã internã, cu pãstrarea ordinii, coerenþei ºi claritãþii în gândire, voinþã
ºi acþiune.
Definiþia e completã, ajutându-vã sã o separaþi de la început de
schizofrenie, parafrenie ºi de psihopatii. E un model de definiþie ºi în plus
aratã ºi concepþia lui Kraepelin, pentru care aceastã boalã nu e exogenã,
nu e o reacþie ci e un proces endogen.
Paranoia trebuie conceputã ca entitatea de la extremitatea psihiatriei,
fiind psihoza cea mai confundabilã cu normalul. Ea nu e ca celelalte psihoze