Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

302 Aurel Romila – Psihiatria
are instinctul morþii (în sens freudian) dominator, exacerbat. El vrea sã
termine ºi a dovedit-o în cursul istoriei cã poate sã termine, cu toatã ºtiinþa
psihiatricã ºi vigilenþa celor din jur. Melancolicul va ºti sã termine, dacã
nu la primul acces, atunci la urmãtoarele, aºa încât fiecare dintre noi dacã
avem în familie sau trebuie sã îngrijim un asemenea bolnav, ne întrebãm
în sinea noastrã când se va produce totuºi acest lucru inevitabil, pentru cã
suferinþa lui este atât de realã ºi ascunsã totuºi, încât el nu o mai poate
suporta, nu mai poate suporta sã trãiascã.
Care sunt formele clinice de melancolie? Ceea ce s-a descris pânã acum
este forma simplã. O a doua formã este forma anxioasã, în care pe prim plan
nu este atât tristeþea, cât o mare neliniºte. Bolnavul zi ºi noapte este
neliniºtit, îºi miºcã mâinile, permanent se miºcã de colo-colo, el pare
angoasat, inexplicabil pentru cei din jur.
O a treia formã este forma stuporoasã, în care bolnavul rãmâne împietrit
la pat. Am vorbit altã datã de diagnosticul diferenþial al stuporului ºi
stuporul melancolic este una din cele patru forme de stupor. Ne dãm seama
de el, când în momentul când vrem sã vorbim cu bolnavul, simþim cã el ar
vrea sã ne spunã ceva, dar nu mai poate sã ne vorbeascã.
O a patra formã este melancolia confuzionalã, mai frecventã la bãtrâni, de
altfel ca ºi cea anxioasã, în care primul plan este ocupat de dezorientarea
temporo – spaþialã, de un aspect acut toxiinfecþios ºi de abia dupã ce prin
tratament îndepãrtãm acest prim plan, ne dãm seama cã de fapt are ºi un
al doilea plan melancolic. De prima datã zicem confuzie mintalã.
Melancolicul este deci cu aceste forme omul de suicid real, nu
demonstrativ, de suicid groaznic sau de automutilare groaznicã. Un
exemplu ar fi omul care ºi-a scos ochii (Oedip a avut o depresie reactivã la
aflarea adevãrului), dar nu trebuie sã ne mire gestul cã a putut el sã îºi
scoatã ochii, s-au vãzut cazuri ºi prin spitale. Alt fapt groaznic este
heterosuicidul, adicã omorârea tuturor celor din casã ºi apoi a lui, ca sã nu
rãmânã dupã el niºte nenorociþi. Suicidul multora poate fi amânat din cauza
copiilor, nepoþilor, etc. De altfel în psihoterapia pe care o faci cu un om
care a vrut sã se omoare nu poþi sã-i demonstrezi absolut niciodatã cã trebuie
sã trãiascã pentru el însuºi, pentru cã el îþi spune cã nu mai are pentru ce
trãi ºi atunci cauþi sã-l legi de ai lui, ori la melancolie legãtura cu ei îi va
încãrca rãspunderea ºi atunci obsedat de aceastã gravã tragedie cã el ar
pleca ºi lasã niºte oameni nenorociþi, atunci termin cu toþi. Existã cazuri
faimoase de heterosuicid.
Suicidul melancolic este de o desãvârºitã simplitate. El nu-ºi face
testamentul, nu lasã nici o scrisoare de adio, nu precizeazã cui lasã
moºtenire diferite obiecte sau bani, ce sã se facã cu casa. Melancolicul a
plecat dintre noi ºi nu vrea nimic de la noi. Nu lasã indicaþii de felul în care