Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

298 Aurel Romila – Psihiatria
Faþã de acest prim stadiu prevalent e unul mai profund, care este stadiul
delirant. Melancolicul poate delira ºi caracteristic melancolicului este cã delirul
este centripet, nu centrifug, în timp ce delirul schizofren paranoiac, paranoid este
delirul de persecuþie ºi învinovãþire a celorlalþi. Melancolicul se considerã
singurul om de pe Pãmant vinovat, el este singurul vinovat al tuturor
eºecurilor familiei lui, delirul acesta de vinovãþie putând atinge limite
fantastice. Delirul melancolic poate prezenta aceastã accentuare a conºtiinþei
morale; el demonstreazã cã în sufletul nostru chiar inconºtient este o fibrã
moralã. Melancolicul considerã cã trãieºte un pãcat metafizic, o vinovãþie,
cã toatã viaþa lui a trãit în pãcat, compromisuri ºi acum înainte de a muri
trebuie sã se chinuie. Nu ºi-a educat bine copiii ºi din cauza aceasta au
ieºit aºa. Da, dar e doctor, i se replicã. E, dar se putea mai bine. Nevasta, cã
nu s-a purtat bine cu ea, nu a înºelat-o, cãci e un om corect, dar nu a ajutat-o
destul, a fãcut tensiune, deci tot ce s-a întâmplat e din cauza lui. Câþi au
murit din cauza atitudinii lui rezervate ºi egoiste, pe câþi îi putea ajuta ºi
nu a vrut... pe câþi din provincie, rude, nu i-a refuzat sã le þinã copiii spunând
cã nu are spaþiu.Familia îºi dã seama de absurditatea sindromului, îl
preseazã sã mãnânce, sã bea, nu se poate. Melancolicul ajunge la concluzia
cã nici cu ei nu te înþelegi, nu pot pricepe cã i-a venit sfârºitul ºi atunci
încearcã sã ºi-l grãbeascã. Sinuciderea este o concluzie fireascã pentru
melancolic ºi singura scãpare mai rapidã, în cadrul contrastului cã el vrea
sã moarã ºi familia vrea ca el sã trãiascã.
Melancolicul nu spune cã el vrea sã se sinucidã – el vede noaptea cum
se lasã lumina aprinsã, se stã cu el, ºi atunci îºi ascunde acest plan; chiar
aºa nu o face cu mare uºurinþã. Un melancolic poate lucra la planul lui de
a se sinucide luni ºi ani de zile (asta o declarã când a ieºit din comã). Soluþiile
pe care ºi le alege sunt dintre cele mai sigure – adicã spânzurare, tãiat de
tren, împuºcare, sodã causticã; se observã cã aspectul cu drogul nu aparþine
în ordine melancolicului, dar nu trebuie ignoratã nici aceastã posibilitate.
Nu crede în posibilitatea ºi seriozitatea drogurilor pentru planurile lui.
Melancolicii salvaþi se pot gândi la repetare. Aceasta face sã existe în
psihiatrie ideea cã un melancolic reuºeºte pânã la urmã sã se omoare. Tot
ce facem noi sunt amânãri ºi paleative.
O altã temã împletitã strâns cu tot ce am vorbit este tema hipocondriacã,
nu numai mintea nu-i mai merge, dar nu-i mai merge tot ce-i mergea înainte,
adicã el este un constipat, prin urmare s-a blocat intestinul ºi poate chiar sa
distrus ºi de ce ? Pentru cã acolo este un cancer, ºtie el, deci iatã tema
hipocondriacã, care este centratã în primul rând pe aparatul digestiv, pentru
cã melancolicul nu mai are poftã de mâncare, refuzã alimentaþia – de ce sã
mai mãnânc, dacã mâncarea nu trece, eu nu mai primesc nici apã. Se poate
ajunge la delirul Cotard, adicã la un tablou caracterizat prin triada – negarea