Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

296 Aurel Romila – Psihiatria
In timp, intervalele se scurteazã. Din forme pure ºi tipice se tinde cãtre
forme mixte. Se combinã cu ASC-ul, cu involuþia, ºi se poate confunda ºi
duce cãtre o formã pseudo-bulbarã.
E mai bine ca în disputa nevrozã-psihozã sã fim mai circumspecþi ºi sã
luãm toate mãsurile.
Clinica melancoliei
Melancolia este o psihozã caracterizatã printr-o stare de suferinþã
interioarã, de durere moralã, sufleteascã. Cauza profundã ar fi o anomalie
cerebralã funcþionalã, exprimatã prin scãderea aminelor cerebrale de
transmisie. Aceasta determinã o încetinire a întregii activitãþi psihice, care
este resimþitã dureros în planul conºtiinþei, deci omul asistã, se comparã,
ºtie cã a fost altfel ºi în mod secundar este întristat de soarta lui. Tabloul
clinic este schematic bazat pe triada inversã cu cea de la manie, adicã
bradipsihie, bradilalie ºi tristeþea. Se manifestã sub multe forme clinice. În
afara sindromului clasic, ea poate deruta. În primul rând existã o mascã
hipocondriac – cenestopatã care se trateazã intens la interne, endocrino,
neuro; e o mascã psihosomaticã, luatã ca boalã localã. Cele mai multe
tablouri sunt abdominale (bolnavul se considerã bolnav digestiv – hepatic,
gastric, biliar, constipat etc.) ori el este blocat vegetativ. La fel sunt afecþiunile
toracale – cardiopatie ischemicã, iminenþa de infarct, insuficienþã neclarã
cardio-respiratorie, astm etc. Ca ºi o mulþime de exacerbãri reumatismale,
spondilozã (cu cefaleea asociatã). Eventual existã ceva organic, dar totul
se exacerbeazã când intervine depresia, care trebuie tratatã ºi ea, nu numai
factorul local.
A doua mascã este a angoasei sau anxietãþii (toate de fapt se pot
combina), care dã neliniºtea; e omul continuu frãmântat (poate fi confundat
cu psihastenicul).
La extrem se ajunge la melancolia agitatã, când nu mai doarme zi ºi
noapte, îºi rupe lucrurile de pe el, încearcã sã-i convingã pe ceilalþi de
starea lui, dar ei nu-l înþeleg. Nu se mai poate stãpâni.
De o gravitate ºi mai mare este melancolia confuzionalã, în care se
tulburã ºi conºtienþa; e obnubilat sau stuporos, cu refuz alimentar, nu mai
vrea ºi nu mai poate sã vorbeascã. Expresia lui tristã e ca ºi când ar vrea sã
spunã ceva ºi nu poate, ca în ultimele momente ale existenþei (ca ºi când ar
fi pe cruce).
Forma mixtã e un tablou care în mod ciudat amestecã semnele depresiei
cu momente de bine ºi euforie derutantã, ca imediat sã plângã ºi sã treacã
iar într-o stare proastã.
Boala poate începe cu indispoziþie ºi insomnie. Bolnavii simt cã nu se
pot trezi ca în fiecare zi, adicã sã înceapã sã-ºi facã treburile de dimineaþã
ºi le vine sã nu se mai dea jos din pat. Totul li se pare extrem de greu, sã se