Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

292 Aurel Romila – Psihiatria
Diagnosticul diferenþial
Diagnosticul trebuie sã fie deci de sindrom ºi apoi de boalã, adicã în
primul rând sã excludem alte sindroame maniacale.Ce ar trebui exclus?
Un consum de bãuturi, de droguri (heroinã, cocainã, marijuana, khat-ul ºi
chiar cafeaua – drogaþii chiar pot urmãri euforizarea) sau o intoxicaþie
involuntarã cu altceva, pentru cã în prima fazã poate exista o excitaþie în
multe intoxicaþii. Toxicomanul are un uºor aspect confuzional, obnubilat
ºi mult mai brutal decât maniacalul. Te înºfacã, nu te ia cu „frumuºico“,
cum face maniacalul. Deci e vorba de impulsivitate, de plasticitatea
toxicomanului.
Ne mai întrebãm dacã cumva nu este vorba de un om foarte obosit,
adicã atunci când iese din gardã sau dupã o acþiune în care a stat zile ºi
nopþi ca sã calculeze ceva?
Apoi sindromul maniacal se întâlneºte în debutul de paralizie generalã.
Deci nu scapã nici un maniacal fãrã LCR examinat, fiindcã dacã nu are
sifilis, totuºi a trecut prin multe experienþe sexuale ºi trebuie controlat chiar
dacã nu are trecut luetic sau fiºã la dispensarul de dermato-venerologie.
Alt sindrom manical poate fi întâlnit în moria (o hipomanie ce apare în
cazul unei tumori cerebrale). Tumora cerebralã frontalã poate fi
asimptomaticã neurologic ani de zile ºi noi sã considerãm cã a început o
manie sau o hipomanie. Deci un sindrom maniacal internat presupune
excluderea unei tumori cerebrale, efectuându-se: fund de ochi, EEG, examen
neurologic, CT, etc. Caracteristicile moriei sunt urmãtoarele – veselia
din morie nu are contagiozitatea, transmisibilitatea din manie, nu este atât
de simpaticã ca a maniacalului, moriaticul pare un flegmatic, un bãºcãlios,
un om care nu este totuºi plin de viaþã, nu existã o hiperactivitate, face
glume fãrã perdea; mai mult plin de nervi, de ironie, dar nu are acea forþã
de miºcare a maniacalului. În plus moriaticul vine dupã o anamnezã
nevrotiformã, el se plânge de luni de zile de cefalee, de lipsã de concentrare,
este considerat un astenic, ceea ce nu este cazul maniacalului. Moriaticul
poate prezenta semne de hipertensiune intracranianã, plus declinul
intelectual ºi al simþului critic. El apare ca un pseudodemenþiat; cei din jur
îi spun – Ce, dle, te-ai tâmpit?
Hebefrenia – aici e un schizofren incoerent, cu euforie nãtângã, bufonerie,
netransmisibilã, cu delir polimorf (maniacalul e sinton, euton, nu separat
de ceilalþi). În manie nu existã un delir polimorf, glumele sunt spirituale,
uneori este ºficuitor; gluma unui hebefren este uneori de neînþeles, o glumã
proastã, nãtângã, bizarã, rece. Hebefrenul este fantast, maniacalul este
ultrarealist, maniacalul vorbeºte de sex, hebefrenul de cu totul alte nãzbâtii,
total rupte de realitate. Plus celelalte semne din seria schizofrenã –
incoerenþa realã, delir politematic incoerent, cu tendinþã la fantastic,
nãzdrãvãnii ºi ciudãþenii. Pretenþia hebefrenului e „spiritualã“, maniacalul