Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
291
mult, de aceea el se consumã. Este vorba de o risipã omeneascã absurdã
pentru cã în relaþia dintre subiect ºi obiect (lumea) se produce o rãsturnare,
nu mai este echilibru. Lumea devine un mijloc mic de consum pentru un
subiect exaltat, nemãsurat de mare. În manie caracterul dispare. Caracterul
este o achiziþie socialã, o frânã, în manie totul este luat de valul temperamental.
Maniacalul demonstreazã ce este omul temperamental dezlãnþuit.
De aceea popoarele temperamentale par hipomaniacale, cum sunt sudicii
(italieni, spanioli), care par toþi cu un fond de hipomanie, de veselie. Cui le
par aºa? In primul rând nordicilor, nu? Vine unul de la Stockholm la Roma,
vede cã zi ºi noapte ei cântã ºi umblã cu masinile pe toate drumurile, sunt
uimiþi de acest contrast temperamental. Nordul se ocupã de bisericã, de
comunitatea protestantã, totul trebuie sã decurgã dupã niºte norme ºi cu
seriozitate, omul e de caracter ºi de cuvânt, cu respectarea contractelor,
etc. Sudul trece drept traficanþi de toxice pentru nord, ca sã excite pe aceºtia,
fiindcã ei nu au nevoie, nu iau, deci ei câºtigã bani de la o categorie de
nordici inhibaþi, care trebuie sã se excite. Cei din nord vinla cei dinsud
serioºi ºi cum nu se uitã le dispare valiza, dacã merg ºi mai la sud remarcã
faptul cã aceºtia nu lucreazã. Adicã concepþia despre lume se schimbã
complet. Aceastã schimbare transculturalã pe care psihiatria din ultimele
decenii o accentueazã, ne face sã avem un model de manie aproape în
fiecare þarã în parte. Noi suntem mai mult sudici decât nordici, cu dificultãþi
în formarea caracterului tocmai din cauza acestei rãdãcini temperamentale
înclinatã la compromisuri, despre care noi spunem cã sunt influenþe turceºti
dar vin ºi din aceastã vitalitate a noastrã mai greu de disciplinat ºi înclinatã
cãtre plãcerea vieþii simple.
Totul ca activitate ia vitezã. Este o polipragmazie, dar de calitate
inferioarã, este o împrãºtiere de activitãþi ºi se remarcã în aceastã activitate
nota de gãlãgie, scandal, impulsivitate.
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul pozitiv al maniei trebuie pus pe semnele minore,
practicianul nu trebuie sã astepte ca pacientul sã joace într-un picior ca sã-i
punã diagnosticul. Unul din semnele cele mai importante este insomnia.
Este un semn observat de clasici, care l-au numit „semnal“, cântecul
cocoºului. Când maniacalul începe sã povesteascã câþi cocoºi a auzit
cântând azi noapte – sã ºtii cã el s-a trezit de la orele 3 – 4 noaptea, deci
somnul i se scurteazã ºi acesta este începutul. Acest fapt este valabil pentru
al doilea acces, pentru cã la primul acces luãm plasã cu toþii. Nu ne trece
prin cap care dintre noi va face manie peste o lunã. Dacã însã a mai avut
accese, atunci familia este prevenitã, ea ºtie ºi nu mai aºteaptã apariþia
altor simptome.