Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

290 Aurel Romila – Psihiatria
cu cine? Cu cei care vor sã fie mari în public, cu poliþiºtii. Deci tot ce
acumuleazã omul normal ca o megalomanie nejustificatã, o mãrire,
maniacalul o demascã. Mare nu poate fi în capul lui o secretarã, un portar,
etc. Care vrea sã i se respecte titlul ºi funcþia, tocmai acela cade ca obiect
batjocurii lui. Dacã spui cã eºti medic primar, el spune – bine, dar nu te uiþi
la tine, tu eºti medic, ãia sunt pantaloni pe tine? Te-a fãcut de râs ºi atunci îl laºi
în pace imediat. Dacã e o bolnavã maniacalã cãreia îi faci observaþie cã e
mereu pe alei, te poþi trezi cã îþi spune – ºi ce, îþi pare rãu cã nu mã plimb cu
tine? Poate sã spunã multe porcãrii. Deci în cadrul sexului, maniacalul e cu
tendinþã la coprolalie, la limbaj pornografic ºi prin aceasta ne coboarã într-o
lume unde nu ne convine deloc.
El nu este un delirant. Actele lui vin din acea forþã pe care o are ºi în
capul lui i se pare cã anumite rigori sociale sunt exagerate ºi nemotivate.
Mãrirea maniacalã este verosimilã. El nu va spune decât titluri care merg.
De exemplu va intra în orice întreprindere spunând cã este inspectorul
cutare ºi aºa cum o spune este crezut, deci oamenii care judecã numai dupã
aparenþã lucrurile pot fi induºi în eroare de un maniacal. Chiar la spital ei
vin cu titluri de inspector ºi pot face ce vor din personalul administrativ
care nu-l cunoaºte. Alt titlu este de ofiþer de poliþie. Intrã în cârciumã, se
amestecã în vorbã cu ceilalþi ºi îþi cere sã te legitimezi la un moment dat
fãrã sã justifice acest lucru, îºi dã titlul respectiv ºi te invitã sã mergi cu el.
Asemenea lucruri sunt acte medico-legale care par incredibile dacã nu ºtii
cã este vorba de un maniacal. Alt titlu este de reprezentant al unor case de
comerþ, al unor asociaþii.
Altã temã a maniacalului este tema bogãþiei. El face din toate realizãrile
lui în perioada excitaþiei multã vâlvã ºi paradã, ca ºi când ar fi niºte lucruri
unice, tot ce are el este cel mai bun – maºina, casa, nevasta cea mai frumoasã,
copiii cei mai deºtepþi.
In afectivitate dispoziþia este ridicatã. Caracterele dispoziþiei: labilitate
extraordinarã – el ºtie ce este compasiunea, dacã s-a întâmplat un eveniment
poate plânge, protesteazã primul dacã este o ilegalitate. Are o irascibilitate,
un sentiment de înfrãþire, deci va fi ºi primul la hora unirii, are un sentiment
de solidaritate, dar acesta este facil. Are creºterea nivelului pasional.
Dragostea ºi ura maniacalului sunt maxime dar fugace, deci nedurabile,
schimbãtoare, el face multe pasiuni chiar în aceeaºi zi, în comparaþie cu
omul normal care chiar dacã face una, douã se poate nevroza. Maniacalul
însã e bun pentru toate.
Mania reprezintã o dereglare a mecanismului instinctului vieþii, este o
creºtere biologicã a poftei de viaþã. De aceea el vorbeºte, mãnâncã, iubeºte