Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

286 Aurel Romila – Psihiatria
realmente dãruiþi, care aclamã pânã la rãguºealã ºi sunt niºte agitatori
naturali foarte simpatici. Cum nu-i mai trebuie sã doarmã, este un neobosit
ºi toatã lumea din jur se mirã de energia lui, însã nimeni nu îndrãzneºte sã
considere cã este vorba realmente de o nebunie ºi toþi îºi spun în sinea lor
cã desigur îºi va frânge gâtul cu câte face, dar pe de altã parte toþi îl cam
invidiazã, cãci se simt bãtrâni ºi neputincioºi în fata acestui om atât de
viguros ºi energic.
Dacã însã a mai avut în viaþa lui un episod de hipomanie, familia se
alarmeazã ºi încep sã dea telefoane la doctori, sã se informeze cum sã îl
interneze. Este extrem de greu sã internezi un hipomaniacal. Sã zicem cã îl
invitãm sã stãm de vorbã cu el. El ne apare foarte bine ºi nu vom gãsi nici
un pretext ca sã punem mâna pe el. Dacã îi propunem sã facã ceva, imediat
ce pleacã – uitã. Trucul cel mai frecvent de a aduce pe un hipomaniacal la
spital este cã nevasta lui suferã, deci îi va cere sã o ducã la doctor („sã mã
consulte, cã te-a fãcut ºi pe tine bine“) ºi în felul acesta îl ducem direct în
salonul unde va fi reþinut, cu texte gen „am internat-o pe nevasta ta, dar e
nevoie sã o ajuþi, e nevoie de supravegherea d-tale ºi te internãm ºi pe tine
câteva zile“. Deci dacã se simte excelent ºi va trebui sã rãmânã internat, îºi
va da seama ulterior de acest truc, dar îi va trece. Deci hipomania este mai
mult medico-legalã, imoralã, de accident, de puºcãrie, pe el nu poþi sã-l
insulþi sau sã-i spui cã e nebun ºi trebuie internat. El rãmâne în instituþia
lui ºi dacã e conducãtorul instituþiei, poate sã bage acea instituþie într-o
vitezã extraordinarã pe perioada cât dureazã accesul.
Când apare însã nivelul superior, de excitaþie maniacalã, aceastã fazã nu
mai este compatibilã cu rãmânerea în societate, în serviciu, pe stradã. De ce?
Pentru cã aici, odatã cu instalarea unei totale insomnii, zi ºi noapte vor face
o gãlãgie insuportabilã. Deci vorbesc fãrã sfârºit, devin rãguºiþi, pot sã urle,
sã cânte zi ºi noapte pe o perioadã lungã de timp. Mai mult decât atât; pun
casetofonul sau radioul la maximum, cântã, danseazã, deschid ferestrele,
fac toate zgomotele posibile, nu le pasã de nimeni, deci e ca o nuntã
permanentã, dar numai în capul lor, pentru cã ceilalþi alarmeazã poliþia, dau
telefon la Salvare ºi atunci bolnavul pleacã de acasã. Poate pleca în afara
localitãþii ºi nu e uºor sã pui mâna pe el. El nu mai este omul barurilor, el
cãlãtoreºte mult, fãrã þintã, poate ajunge în multe locuri, cãtre staþiuni, mare,
distracþii, poate consuma averea rapid ºi prosteºte, el nu se mai uitã, scoate
banii cu pumnul, poate pierde ºi buletinul, el nu mai þine cont ºi face aceastã
risipã prosteascã în dezavantajul lui. Poate în excesele lui sã bea, sã aibã
excese sexuale, dar mai curând el produce un asalt, un viol, pentru cã oamenii
se feresc de el.La urma urmei nu se bagã nimeni decât în momentul când el
se va lua la bãtaie cu cineva ºi din acest conflict va fi depistat. În busculadã
iar nu e bine interpretat, se considerã o reacþie la bãtaie, cãci un om are voie