Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

284 Aurel Romila – Psihiatria
La depresie gãsim: încetinirea activitãþii (bradikinezie) pânã la stupoare,
depresiune, adicã indispoziþie, scãderea gustului vieþii (sau mai superficial
spus – „nu are chef“, dar de-adevãratelea), ideaþie înceatã, lentã, prãpãstioasã,
despre moarte (idei de suicid). Aceastã conºtiinþã care alunecã spre polul
morþii conþine pericolul, potenþialul, nenorocirea morþii, e o fabricã de moarte,
o fabricã ascunsã însã (dacã nu e ascunsã, nu e depresie adevãratã; dacã o
spune în gura mare nu-l ia nimeni în serios). Potenþialul suicidar e deci
misterios ºi tocmai aici intervine flerul psihiatrului. E unul din marile mistere
ale omului, din acest punct de vedere omul rãmâne greu previzibil.
Excitaþia maniacalã se caracterizeazã prin: activitate crescutã
(tahikinezie) pânã la agitaþie, o bucurie, o fericire primitivã, nejustificatã,
o exaltare excepþionalã, în care tot universul e înlocuit de subiectivitatea
clipei, o fericire de neegalat, ceva orgiastic, cu neconsiderarea dificultãþilor
reale ale existenþei; dureazã ore, zile, sãptãmâni sau luni, fugã de idei,
tendinþã la grandoare ºi la petrecere continuã, cu toþi.
Clinica
Excitaþia maniacalã
Se caracterizeazã prin exagerarea, creºterea proceselor afective cãtre
polul vital de animal sãlbatic (deci nu cel spiritual). Merg cãtre o rãsturnare
de tip animal. S-ar putea caracteriza prin triada – hiperactivitate (cu
logoree), fuga de idei ºi euforia (buna dispoziþie). Tabloul standard de manie
este tabloul omului care pur ºi simplu a înnebunit de fericire. Dupã o
perioadã de trei – patru zile în care un om se poate simþi neliniºtit, indispus
ºi cu insomnie, îl apucã aproape brusc o stare de bine. Maniacalul tinde
cãtre o sociabilitate exageratã, deplasatã, o familiaritate, o vulgaritate, o
intimitate rapidã. Se pierde ruºinea, inhibiþia. E o dezinhibiþie scuzabilã,
instinctualã, pulsionalã, care nu poate fi judecatã uºor, ci e exemplul tipic
de cãdere sub incidenþa propriului inconºtient ce se desfãºoarã în acest
automat maniacal. Aparent ei ar fi de invidiat ºi de lãsat în pace, un fenomen
natural atât de rar de a te simþi fericit, dar în momentul în care ei se simt
excelent, se apucã de niºte planuri de activitate, mai bine zis de dezordine
a activitãþii, care se desfãºoarã zi ºi noapte, plinã de încurcãturi, peripeþii,
deoarece viteza proceselor mintale creºte deosebit ºi se superficializeazã,
calitatea ºi fineþea lor scade.
Aceºti oameni devin nervoºi, impulsivi, instabili ºi se agitã zi ºi noapte.
Existã o gamã a acestei excitaþii. Partea uºoarã poartã numele de hipomanie,
partea de mijlocpoartã numele de excitaþie maniacalã, iar partea extremã
poartã numele de furor sau furie maniacalã sau manie coleroasã ºi aceste
trei forme fundamentale descriu de fapt trei forme clinice, de fapt trei
niveluri de excitaþie.