Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
pe mulþi ce puteau fi etichetaþi ca schizofreni (pentru cã orice delir echivala
cu schizofrenia); la cazuri cu astfel de contexte, mai pãstrãm optimism.
Nu orice idee de relaþie e începutul unui delir primar ºi al unei schizofrenii
(uneori existã fragmente delirante clare ºi totuºi nu se pune imediat
diagnosticul de schizofrenie).
A doua contribuþie este legãtura între expresia morfologicã corporalã
globalã ºi cei doi poli: schizofrenia ºi PMD, deci constituþia astenicã ce
favorizeazã schizoidia ºi schizofrenia ºi cea picnicã, ce favorizeazã PMD.
Tot el a vorbit ºi de tipul atletic (displastic) care favorizeazã epilepsia.
Kurt Schneider are douã contribuþii. Prima este sistemul psihopatiilor.
Dupã pãrerea lui, psihopatiile sunt oscilaþii, în sus sau în jos, ale normalului,
sunt extreme ale acestuia (astenia e o psihopatie slabã, cea paranoicã e o
psihopatie puternicã). Ar rezulta un cerc cu douãsprezece spiþe, având în
centru normalul, iar la capete douã psihopatii complementare.
A doua contribuþie e teoria dualistã; dupã el, noi suntem condamnaþi
sã nu încercãm explicaþii prea vaste, sã rãmânem la descrierea clinicã a
fenomenologiei psihiatrice. El nu permitea sã se facã legãtura între
afecþiunea somaticã ºi psihicã, ci sã menþinã douã registre separate. S-a
vorbit deci de o rigoare, de o îngustare, însã de bun simþ.
P. Janet stã, dupã mulþi, alãturi de Freud (ceea ce psihanaliºtii nu admit).
E ºi psihiatru ºi psiholog. Drept contribuþii sunt descrierea psihasteniei
ºi descrierea automatismului psihologic de tip isteric (celebra noþiune de
îngustare a câmpului conºtiinþei, pentru înþelegerea cãreia trebuie multã
intuiþie); pe noþiunea de automatism ºi-a fãcut el teza de doctorat; abia
Charcot i-a dat dreptul sã-ºi vadã bolnavii ºi sã aibã un laborator al sãu, de
unde a fost imediat înlãturat dupã moartea lui Charcot. Apoi noþiunile de
simþ al realului ºi tensiune psihologicã.
Dupã Pierre Janet, între normal ºi patologic existã o diferenþã în
perceperea realitãþii, diferenþã ce se explicã prin diferenþa de tensiune
psihologicã. Oamenii nu sunt egali din punctul de vedere al simþului
realitãþii. Diferenþa categoricã ºi indubitabilã e datã în primul rând de
obosealã, care scade simþul realitãþii. Deci la o extremitate e aceastã prezenþã
bine diferenþiatã a formei (tu ca persoanã) pe fondul realitãþii. Aceasta se
obþine prin maxima tensiune psihologicã care, la rândul ei, are ca
subcomponente concentrarea, atenþia voluntarã, motivaþia, voinþa,
diferenþele de inteligenþã, de personalitate (lucruri descrise ulterior, ca
decurgând din intuiþia lui Janet).
Atunci, boala descrisa de el, psihastenia, nu este nici demenþã, nici
senilitate ºi totuºi nu stai în realitate, în concret, ci mai mult în abstracþii,
amintiri, gânduri, oscilaþii (sã fac – sã nu fac) – o boalã a dubiilor. Omul de
realitate e un om de voinþã, poate chiar de impulsiune („gata, d-le!“). Realul
21