Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
275
În prezent, noþiunea de boalã Alzheimer tinde sã îºi lãrgeascã conturul ºi
sã cuprindã toate demenþele tardive. Noi credem cã este o forþare, o exagerare
ºi cã trebuie sã rãmânem la noþiunea de boalã Alzheimer în care în tabloul
clinic trebuie sã existe sindromul demenþial ºi sindromul neurologic AAA.
Involuþia. Este perioada când visul este sã ieºi la pensie ºi crezi cã ai
scãpat de toate „corvezile“ ºi devii un cetãþean „Apimondia“ etc. Se poate
continua patologia din preinvoluþie sau poate apãrea abia acum, dar cu
trãsãturi particulare.
Melancolia senilã. Nu este cea agitatã din preinvoluþie, ci devine apaticã
– zace la pat ºi îºi aºteaptã moartea, nu mai este bun de nimic.
Paranoidul senil. Devine absurd, caraghios. Se pot produce ritualuri
magice ca sã scape de duºman. Taie preºurile ºi actele ºi le dã foc la 12
noaptea. Sã vedem cine iese primul, acela este cel mai mare duºman. Deci
este o absurditate.
Paranoia senilã. Este paranoia grandioasã. Sunt toþi cei care: „dacã aº
conduce eu þara...“. Scriu la cei mari. Îi felicitã de toate sãrbãtorile ºi trimit
propunerile „caietul 22 în problema finanþe mondiale...“. El studiazã,
ascultã, se intereseazã de toate problemele ºi pe plan mondial considerã cã
trebuie el sã dea cheia rezolvãrii lor. Sunt grandomani, cu un caracter oribil.
În cazul în care sindromul se bazeazã pe halucinaþii auditive – este o
parafrenie tardivã – grandoare misticã. Vom asista la o repetare a lui Moise.
Primesc „directive de sus“ ºi trebuie sã le îndeplineascã. Deci este sfinþirea
finalã. În paranoia devine ministru, aici devine sfântul sau sfânta. Fac culte
proprii. Nu-l recunoaºte nimeni, nici un cult nu-l recunoaºte.
La bãtrâneþe se mai poate produce presbiofrenia Wernicke. Este o demenþã
veselã; sunt niºte optimiºti euforici, care povestesc vrute ºi nevrute – este
un sindrom Korsakov senil, adicã confabuleazã. Foarte simpatici. În „Micii
burghezi“ de Gorki este un moºulicã – Pãsãrarul – când acþiunea se
complicã, apare ºi el, aºa de deplasat în acea atmosferã, toþi cautã sã-l dea
afarã, ºi aºa este ºi psihoza pe care o descriu în cadrul unui serviciu de
psihiatrie, adicã este complet deplasat. Tu te cerþi cu sora pentru lucruri
grave, a murit cineva ºi vine ºi el cu „acum hai sã vã dau o fripturã“.
În demenþa senilã se pierde total ºi ireversibil personalitatea, cu amnezie
anteroretrogradã globalã, cu abolirea criticii – indiferent la bine ºi la rãu.
Cresc impulsivitatea, agresivitatea ºi posibilitatea actelor antisociale. Se
gãsesc în toate cãminele de bãtrâni. Þinuta este neglijentã, se îmbracã
curios, aduc tot ce gãsesc, inclusiv lucruri inutile – mucuri, cotoare, pungi.
Le iei totul ºi ei refac. Ultima dorinþã de a avea o micã avuþie absurdã.
Devin total dependenþi, înºelaþi la pensie, lasã aragazul nestins, este
indiferent la gravitate. Au polifagie, nu se saturã ºi ajung internaþi într-un
cãmin spital.