Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
271
respectate, cum ar fi adenomul de prostatã, etc. Noi biciuim aceste aspecte
hormonal, dar se produce apoi o prãbuºire gravã. O prelungire contra
naturii înseamnã a forþa corpul ºi pot apare numeroase complicaþii. Pentru
meno-andropauzã politica noastrã nu este de renunþare totalã ci de
acceptare armonicã a vieþii, de compensare spiritualã sub alte laturi ºi nu
de încãpãþânare ca femeia sã aibã ciclu neapãrat iar bãrbatul sã-ºi facã tot
timpul testosteron.
Trebuie sã se înþeleagã acest lucru ºi face parte din profesia, filosofia
fiecãruia ºi medicii înþeleg aspectul natural ºi nu prea se joacã cu natura.
Dacã trece la patologia mai gravã a acestei perioade vom descrie
melancolia de preinvoluþie (depresie cu elemente psihotice). În contrast cu cea
din psihoza maniaco-depresivã, care este stuporoasã ºi dã o lentoare globalã
subiectului, melancolia din aceastã perioadã este agitatã, cu panicã,
angoasã, bolnavul îºi rupe hainele, se trage de pãr, ai impresia cã a scãpat
atunci de un cataclism, se agitã de colo-colo. Posibilitãþile de suicid sunt
groaznice, dau rezultat, fiindcã se aruncã de la etaj sau în faþa trenului, se
spânzurã sau beau sodã causticã. Dacã le vezi ºi l-ai cunoscut ºi pe cel care
s-a sinucis, nu mai uiþi niciodatã acel caz. Sunt ºi greu de tratat, fiindcã
ECT dupã 45 de ani pune anumite probleme ortopedice. Uneori ne vin
bolnavi care îºi neagã propriile organe, spunând cã nu le mai au, cã se vor
chinui veºnic, cã nu vor putea muri (sd. Cotard). Delirul Cotard pare un
adevãrat infern al omului. Nu-ºi mai recunoaºte soþul, pe medicul curant
ºi spune cã au murit.
Asemenea cazuri sunt foarte greu de tratat, fiindcã nu se mai hrãnesc
singure ºi tot personalul se luptã pentru a reeechilibra un asemenea bolnav.
Altã psihozã a acestei vârste este psihoza paranoidã. Când auziþi – „...oid“–
presupune halucinaþii auditive ºi delir de persecuþie. Este vorba de obicei de
bãrbaþi care devin suspicioºi, se baricadeazã, fiindcã cei de deasupra ºi de
dedesubt dau drumul la gaze – ei înfundã orice crãpãturã de la geamuri ºi
uºi, bat geamul în cuie, pun ºifonierul în uºã, cu patul deasupra ca sã nu
vinã Sanepidul. Se intrã peste el dupã 1-2 sãptãmâni, cât timp el nu mai
apare la pâine sau la lapte ºi se descoperã un om speriat cu delir de
persecuþie. El declarã la procuror ºi sunt crezuþi cã fiica, fiul, nepoþii vor
sã-i omoare ºi sã le ia casa ºi ce mai au. Cã nepoþii au ascuns aur. Delirul se
cheamã de „micã amplitudine“ ºi se referã la ceva posibil. Pot fi în aceste
perioade agresivi, sã dea cu lopata sau sã fugã cu perna pe cap. Se produce
ºi o modificare de caracter ºi se ajunge la paranoia. Deci anumiþi psihopaþi
paranoiaci ajung sã li se accentueze trãsãturile, devin impulsivi, brutali,
vocifereazã, cred cã totul se realizeazã bãtând cu pumnul în masã, deci au
tehnici de forþã ºi pentru lucruri minore te reclamã, este imposibil sã fii de
acord cu ei, te reclamã permanent. Deci în paranoia de involuþie, pânã sã