Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

262 Aurel Romila – Psihiatria
miºcãri la nivelul feþei ºi o bolborosealã, halucinaþii ce pot implica orice
modalitate senzorialã, amnezia episodului, un EEG caracteristic cu vârfuri
de 4-8 cicli/secundã în derivaþia anterioarã frontalã, uneori o producþie
delirantã. Apare de obicei în epilepsia temporalã.
Epilepsia este cea mai violentã, agresivã maladie, de aceea ajung la psihiatru,
de obicei cu diagnosticul de „Epilepsie cu tulburãri psihice“; aceste tulburãri
psihice se numesc intercritice, legate de suferinþa organicã. E aºa-numitul
caracter epileptic. Caracterului epileptic i s-au descris cu specificitate aderenþa,
adezivitatea, vâscozitatea – ale gândirii, caracterului în general. Kretschmer a
descris tipul epileptoid predispozant ca atletic dismorfic. Epilepticul clasic a
fost descris ca un om blând, religios, calm, mieros, slugarnic. E un tip bipolar,
pentru cã faþa de aparenþã blândã, la o contrarietate, uneori minimã, izbucneºte
într-un acces de furie de maximã agresivitate. Un epileptic te poate omorî. E
distructiv, violent, face tulburãri crepusculare, omoarã ºi pe urma nu ºtie.
Pentru aceste acte e internat ºi tratat pe viaþã.
In tulburãrile epileptice existã o deteriorare, pacienþii pãrând lenþi ºi
deficitari intelectual. Cu toate cã existã o oarecare afectare organicã, nu
putem sã nu notãm efectele psihologice ale scãderii stimei de sine ºi ale
impactului bolii asupra stilului de viaþã.
Tratamentul epilepsiei este cel clasic, la adult 0,30 g fenobarbital,
combinat cu 1-3 tablete Fenitoin, sau Primidon. În ultimii ani, se tinde
cãtre o înlocuire a tratamentului clasic, sau o combinaþie cu Carbamazepina
(Finlepsin), Valproat de sodiu (Convulex, Depakine), iar pentru crizele de
petit mal – Petilimid (Zarontin – etosuximidã) 3-9 tablete.
S-a spus cã este o boalã sfântã, care te leagã de divinitate, asta datoritã
marilor genii care au avut aceastã boalã (de ex. Dostoievski; la Van Gogh
se pare cã a fost o epilepsie simptomaticã datoratã insolaþiei).
Bolile autoimune
Bolile autoimune sunt tulburãri în care organismul iniþiazã un rãspuns
imun contra propriilor þesuturi (adicã patogeneza include mecanisme
imunologice). Acest proces poate afecta SNC ºi, prin aceasta, va duce la
manifestãri psihice diferite.
Lupusul eritematos sistemic (LES) se produce de 9 ori mai frecvent la femei
decât la bãrbaþi, mai frecvent între 20 ºi 50 de ani. Unii pacienþi pot prezenta
acuze psihice, de obicei simptome afective. Se descriu labilitatea afectivã,
simptome psihotice (halucinaþii, idei delirante), deficite cognitive, convulsii,
pareze. Leziunile anatomo-patologice ale SNC pot fi o vasculitã
necrotizantã a arteriolelor ºi a capilarelor, microinfarcturi ºi depuneri de
Ig ºi complement în plexurile coroide.
Vascularitele sunt boli autoimune ce afecteazã primar vasele de sânge,
adesea la nivelul SNC, cu producerea unor simptome psihiatrice.