Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
261
Ce e caracteristic pentru criza de grand mal? Clasic, e precedatã de o zi
sau douã de semne premonitorii (de obicei, indispoziþie sau o schimbare
observatã de bolnav). Una din caracteristicile epilepsiei este stereotipia
manifestãrilor, acelaºi bolnav având cam aceleaºi crize ºi aceleaºi fenomene
premonitorii. Fenomenele premonitorii nu sunt obligatorii. Ele sunt urmate
de momentul ce precede cu puþin criza – aurã – ºi care nici ea nu este
obligatorie, dar care poate indica câmpul cerebral sau cortical ºi uneori
focalizarea. Existã epilepsie cu focar generator localizabil (în procent foarte
mic, 5%), restul e genuinã, fãrã a putea localiza exact focarul, dar acesta
putând fi sugerat de aurã (scintilaþii – lobul occipital; mirosuri – lobul temporal
etc.). Urmeazã criza propriu-zisã de pierdere a cunoºtinþei, cu
caracteristica cã e dintr-o datã, totalã, brutalã, ºi fãrã aparare. Bolnavul
cade, se loveºte, sau noaptea în pat se zbate, se izbeºte de pereþi (pitiaticul
cade frumos, are timp sã se aºeze, sã se apere). În epilepsie nu are timp,
instalarea e foarte brutalã, nu ai timp sã judeci. Se cade într-o comã, bolnavul
se încordeazã câteva secunde – faza tonicã – urmatã de o fazã clonicã foarte
periculoasã ºi ea, pentru cã se poate izbi cu capul de ceva, urmatã de o
fazã stertoroasã (respirã zgomotos), ºi apoi în mod obiºnuit în 1-2 ore se
trezeºte, revine la starea de conºtienþã. Nu ºtie ce s-a întâmplat, decât indirect
(pentru cã lucrurile s-au mai repetat). Se trezeºte ud, cu dureri ºi
sângerãri ale limbii ºi deduce cã iar a avut o crizã. Dacã în desfãºurarea
accesului de grand-mal, pericolul este pentru el (arsuri, înec, TCC ), dupã
consumarea accesului ºi nerevenirea la starea de veghe perfectã, existã
pericolul pentru cei din jur, pentru cã confuzia post-procesualã e de tip
crepuscular (agitaþie, agresivitate). Accesul de grand-mal e perfect reprodus
de electroºocuri, dupã care pacienþii trebuie de asemenea supravegheaþi.
Absenþele – sunt întreruperi de conºtienþã (fãrã celelalte manifestãri ale
accesului),de o duratã de 5-30 secunde,care au un EEG caracteristic, aºa
numitul 3 cicli/secundã, în timp ce înainte ºi dupã acces sunt vârfuri de
100-200 mV, stereotipe în toate derivaþiile. Bolnavul nu cade, întrerupe foarte
puþin activitatea, ºi apoi ºi-o reia de unde a întrerupt-o. Când se întrerupe,
face niºte gesturi, se ºterge cu batista, clipeºte etc. Aceste forme sunt foarte
frecvente, greu de tratat, rezistente la tratament. Cu mult mai uºor previi un
grand-mal decât o absenþã. Contraindicã ºi ele o mulþime de meserii.
Echivalenþele psihomotorii cu pusee psihotice. Atunci îl poþi confunda cu un
schizofren, pentru cã e imprevizibil, bizar (se numeºte în acest caz
echivalenþa epilepticã cu tablou schizofreniform). Durata este de obicei de
30 secunde – douã minute. Se produc diverse stãri afective, ca mânia,
groaza, panica, o stare asemãnãtoare cu transa, izbucniri de agresivitate,
sentimente de înstrãinare, excitaþie, confuzie, însingurare, déjà vu,
implicarea muºchilor masticatori ºi aivorbirii, ce duce la apariþia unor