Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

260 Aurel Romila – Psihiatria
când avem o anamnezã de TCC, trebuie sã supraveghem posibilul accident
vascular cerebral. Se vor urmãri cefaleea, deficitele neurologice (ce reflectã
localizarea hematomului), variabilitatea nivelului de conºtiinþã,
iritabilitatea, confuzia. Se au în vedere posibilele patologii preexistente, ca
alcoolismul, senilitatea, epilepsia ºi pareza datoratã luesului.
Epilepsia post-traumaticã tardivã este o complicaþie de care tuturor le e
fricã. Nu trebuie dupã TCC sã facem EEG-uri repetate, pentru cã epilepsia
tardivã apare abia dupã minimum 3 luni, de obicei 3-6 luni – 2-3 ani de la
accident. E important de ºtiut, pentru cã un vechi epileptic (la care boala e
de obicei ascunsã din diferite interese) poate profita zicând cã face crizele
în urma accidentului. Epilepsia post-traumaticã poate beneficia de
intervenþii chirurgicale care extirpã cicatricea cerebralã. Nu însã ºi în cazul
unui traumatism vechi, din vremea copilãriei, caz în care cicatricea ºi
leziunea constituitã nu mai pot fi extirpate cu succes ºi sã ducã la restitutio
ad integrum (aºa-numitul focar epileptic nu mai e operabil).
Deci, dupã traumatism pot exista un sindrom posttraumatic (cefalee,
anxietate, astenie, insomnie, ameþeli, deficit mnezic, deficit prosexic,
îngustare a intereselor, toleranþã scãzutã la alcool, iritabilitate, labilitate,
scãderea potenþei sau a dorinþei sexuale), o tulburare de personalitate
posttraumaticã (modificãri de personalitate ce pot cuprinde iritabilitate,
cverulenþã, agresivitate, impulsivitate, iresponsabilitate, aspecte paranoide,
izolare) ºi un sindrom posttraumatic defectual (cu pierderea iniþiativei,
bradipsihie, hipomnezie, hipoprosexie, confabulaþii, pierderea motivaþiei,
confuzie, deficite de vorbire ºi motorii, convulsii, mai ales dupã
traumatisme cranio-cerebrale deschise).
Epilepsia
Epilepsia este o boalã urâtã ºi gravã, cel mai ades invalidantã, tratatã
de neurologi ºi psihiatri. Este un complex simptomatic caracterizat prin
modificarea tranzitorie, episodicã a conºtienþei, ce poate fi asociatã cu
convulsii ºi/sau tulburãri afective ºi de comportament.
Boala se manifestã prin tulburarea activitãþii electro-fiziologice a
celulelor cerebrale, ce duce la crizele epileptice. Apar modificãri EEG,
variaþii ale conºtiinþei, tulburarea funcþionãrii SNV, convulsii sau tulburãri
psihice. Activitatea epilepticã poate fi precipitatã de hiperventilaþie, privare
de somn, stimulare senzorialã (stroboscop, zgomote puternice, senzaþii
tactile), traume, febrã, stres emoþional, modificãri hormonale (ca, de
exemplu, cele din pubertate sau de ciclu menstrual), substanþe psihoactive,
ca alcoolul, fenotiazinele, antidepresivele triciclice ºi antihistaminicele.
Se pot delimita trei mari grupe: crizele de grand mal, crizele de petit
mal ºi epilepsia psihomotorie (de lob temporal).