Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

256 Aurel Romila – Psihiatria
improbabilã a averii, filiaþie absurdã etc.). Absurditatea e contradictorie
(sunt primii care cer un leu, o þigarã, dupã ce au spus cât de mari sunt). În
evoluþia nefavorabilã se tinde cãtre boli somatice, complicaþii intercurente;
pot muri prin infecþii pulmonare banale (au capacitate de apãrare scãzutã),
oportuniste, ºi frecvent prin insuficienþã hepaticã (tratamentele masive dau
în mod secundar hepatitã, ei sunt ºi niºte superinjectaþi), insuficienþã
cardiacã, renalã, plus caºexie, escare etc.
Tratamentul. Primul eficace a fost prin febrã mare (piretoterapie),
obþinutã prin malarioterapie (deci boala tratatã prin altã boalã). Se
inoculeazã sânge malarizat ºi se obþine malaria. Trebuie sã se obþinã o boalã
cu atâtea crize încât sã dea minimum 40-50 de ore de febrã peste 38°C.
Pentru menþinerea suºei de malarie, spitalele aveau secþii speciale de
anofeli. Al doilea: antibioterapia, care se poate repeta la 6 luni (cura de
antibiotice este de 30 de milioane, un milion pe zi, dupã testarea penicilinei,
pentru evitarea reacþiei Herzheimer). Al treilea: vitaminoterapie masivã,
mai ales perfuzii cu extracte proteice, deci susþinerea stãrii generale e toatã
arta tratamentului.
Defectualii, demenþii, deºi nu pun probleme de periculozitate, contagiozitate,
sunt pensionarii definitivi ai spitalului sau cãminului spital.
Altãdatã, debuturile cele mai spectaculoase erau cele fãrã tulburãri
psihiatrice evidente, ci prin acte medico-legale (cãsãtorii, tranzacþii,
negustorii eºuate, de unde se ajungea la expertizare ºi la LCR+).
Bolile neurologice
În anumite afecþiuni neurologice coexistã ºi tulburãri psihice. Unele sunt
foarte derutante, pentru cã ne putem gândi la psihoze endogene
(schizofrenie, PMD), dar ele sunt boli neurologice cu sindroame psihiatrice
secundare. Dintre aceste boli neurologice, amintim: bolile degenerative,
bolile vasculare cerebrale (vezi involuþia), tumorile cerebrale, encefalopatiile
infantile însoþite de oligofrenii (vezi oligofreniile).
Din prima categorie probleme de diagnostic se pun în unele cazuri de
sclerozã în plãci ºi în coreea Huntington, boala Kreutzfeld – Jacobs (boala
vacilor nebune). În scleroza în plãci (leuconevraxita, scleroza multiplã),
boalã tragicã, cu evoluþie episodicã ce poate da iluzia însãnãtoºirii, genul
acesta de repetiþie, de recãderi, poate determina stãri depresive pânã la
suicid. Ceea ce e interesant ºi important e cã tabloul disociativ organic
dã simptome discordante: disociere afectiv-intelectualã, indiferenþã sau
inversiune afectivã, bizarerii, raptusuri. Existã afectare vizualã
(aproximativ 40% din pacienþi prezintã acest simptom ca urmare a nevritei
optice), nistagmus, dizartrie, tremor intenþional, ataxie, deficit al simþului
poziþiei ºi vibrator, disfuncþie a vezicii urinare, slãbiciune a membrelor,