Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
255
cât ºi LCR cu reacþii + pentru sifilis. LCR e pozitiv în mai mult de 90% din
cazurile netratate. Proteinele sunt crescute de 2-6 ori peste normal,
globulinele sunt crescute mult ºi existã o pleiocitozã, care pentru cifre de
mai mult de 100 celule/ml indicã o infecþie activã.
Meningita sifiliticã afecteazã primar meningele, faþã de PG care afecteazã
parenhimul cerebral. Apare de obicei la 1-3 ani de la infecþia primarã. În
general personalitatea este mai puþin afectatã atunci când parenhimul cerebral
nu este atins. (a) Meningita bazalã este o inflamaþie a meningelui de
la baza creierului. Existã manifestãri neurologice ce includ cefalee, ameþeli,
somnolenþã, confuzie, tulburãri de memorie, însoþite de anomalii pupilare,
ptozã, surzenie, paralizii faciale. (b) Meningita verticalã, rezultã din
inflamaþia suprafeþelor convexe cerebrale (emisferele cerebrale). Apar
cefaleea intensã nocturnã, ameþeli, afazie, amnezie, lentoare în vorbire ºi
convulsii. Tratamentul e specific ºi nespecific.
Stadiul IV, sifilisul cuaternar sau paralizia generalã progresivã(PGP), asociat
sau nu cu tabesul dorsal (boala neurologicã), poate surveni dupã o perioadã de
latenþã foarte mare, ani de zile (15-25-30) de la ºancrul primar, astfel încât
clasic se socotea cã PGP e aºteptatã în jurul vârstei de45 de ani (dacã începi
viaþa sexualã în jurul a 20 de ani). E o meningo-encefalita cronicã nespecificã,
cu un debut polimorf în care la sindroamele curente (maniacal, depresiv,
confuzional, neurasteniform, psihopatoid) se adaugã clinic inexplicabile
ºi surprinzãtoare elemente demenþiale (absurditãþi, lipsa simþului critic, a
logicii, a explicaþiilor, a motivaþiilor etc.), o pierdere a tonusului muscular,
obosealã, edem papilar, cefalee, tulburãri de somn.. În faþa acestui tablou
mai dificil de încadrat, explorãm ºi gãsim LCR +. Cheia evoluþiei ºi
eficacitãþii tratamentului nu este datã de cât de intens pozitiv este LCR, ci
de numãrul de elemente citologice, care aratã intensitatea ºi evoluþia
procesului anatomo-patologic. De la normalul de 3-4 elemente la 50-150-
300 de elemente/mm 3 e semnificativ. Dacã reacþioneazã bine la tratament,
numãrul lor va fi în scãdere, pânã la normalizarea LCR sau fixarea la o
cifrã sub 50 de elemente, care aratã o stagnare a procesului.
Dupã debut apare faza de stare, în care bolnavul e de obicei informat,
internat ºi supus procedeelor specifice terapeutice. Dacã tratamentul dã
rezultate, se produce o remisiune, adesea cu defect minim. Cu cât defectul
e mai mare, deci cu cât deteriorarea e mai mare, mãsuratã clinic dupã
conduita ºi psihologic dupã deficitul axial, adicã intelectual (scãderea
atenþiei, memoriei, judecãþii, dezinhibiþie pulsionalã afectivã, acte absurde
etc.) cu atât bolnavul se îndreaptã spre un sindrom demenþial de tip
paralitic, adicã o demenþã globalã, cu elemente fantastice, absurde, instabile,
deci cu un delir polimorf cu aceste caracteristici. Caracterul zis paralitic se
referã la tendinþa de grandoare neacoperitã, absurdã (enormitatea