Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

252 Aurel Romila – Psihiatria
Primiparele constituie peste 50% din pacientele care prezintã o psihozã
de acest tip. Tulburarea nu este asociatã cu gemelaritatea, moartea
neonatalã, naºterea prematurã sau complicaþiile obstetricale. Existã o
incidenþã crescutã a psihozei postpartum la rudele de gradul unu ale
femeilor cu tulburare afectivã bipolarã. La lãuzele care au fost diagnosticate
anterior sarcinii cu tulburare bipolarã, 40% vor prezenta semne de psihozã
maniacalã recurentã postpartum; în schimb pacientele cu tulburare
depresivã unipolarã nu prezintã un risc crescut. Dupã o psihozã postpartum
existã un risc de aprox. 30 – 50% de recurenþã a psihozei postpartum,
cele mai susceptibile de a face tulburarea fiind bipolarele. De asemenea,
aprox.40% din pacientele cu depresie ºi psihozã postpartum vor avea un
episod ulterior, de obicei o tulburare afectivã, nelegatã de sarcinã.
Altã problemã psihologicã este relaþia cu tatãl. De multe ori, cãsãtoria a
fost de complezenþã, de compromis. Dar afectiv lucrurile nu merg aºa de
uºor, se creeazã un complex afectiv, o încãrcãturã afectivã, în conflict cu ce
te îndeamnã raþiunea, motiv psihopatologic de rupturã intimã, de
rãsturnare, de pierdere a persoanei.
Tratamentul va cuprinde psihotrope ºi susþinere psihoterapeuticã.
Susþinerea emoþionalã, informarea privind îngrijirea nou nãscutului ºi
asigurãrile privind natura frecvenþa ºi tranzitorie a unor manifestãri
depresive post partum sunt de ajutor.
Dintre psihotrope se utilizeazã antidepresivele triciclice, neuroleptice
pentru corectarea agitaþiei, tulburãrilor de gândire ºi a hiperactivitãþii.
Lãuzele cu tulburare bipolarã vor primi litiu.
Lãuzele vor fi avertizate cã în timpul tratamentului administrat nu este
recomandabilã alãptarea, deoarece litiul ºi haloperidolul sunt toxice iar
benzodiazepinele produc letargie ºi tulburãri de reglare termicã la nou nãscuþi.
Patologia neurologicã ºi somaticã
Bolile infecto-contagioase pot avea determinãri meningoencefalitice sau
pot indirect sã influenþeze funcþionarea cerebralã prin agenþi patogeni sau
toxine (fãrã meningo-encefalitã). Infecþiile pot produce modificãri cognitive,
comportamentale ºi afective. Modificãrile pot apare în cazul unor infecþii
sistemice, dar mult mai frecvent apar în cazul unor infecþii ale SNC. Aceste
boli sunt tratate de medicul generalist sau de cel infecþionist. Ele nu apar
decât în mod accidental în clinica de psihiatrie (de ex. atunci când survine
unb episod de meningo-encefalitã în clinicã). Le mai trateazã ºi neurologul.
E vorba deci de febrã (un sindrom infecþios), la care se adaugã un sindrom
neurologic (de ex. un sindrom meningeal, sindrom encefalitic – mai ales
crize de pierdere a cunoºtinþei), un sindrom psihiatric de confuzie mentalã