Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
245
Existã mai multe tipuri de beþii, nelegate automat de alcoolismul cronic,
deºi pot þine ºi de acesta.
Beþia simplã (acutã, comunã, vulgarã) e în principal de douã feluri: veselã
sau tristã, sau cu douã faze, întâi vesel, apoi trist. La noi, 60% din actele
antisociale se comit în cadrul acestei beþii simple (douã-trei sticle de bere
sau un kg. de vin etc.). Beþia simplã dã rãspundere din punct de vedere
juridic, nu e o scuzã cã erai beat, ci dimpotrivã o agravare juridicã, pentru
cã se considerã cã puteai sã previi, stãtea în voinþa ta de om (doar dacã nu
a survenit la cineva deja iresponsabil, de ex. cu schizofrenie etc. ).
Beþia profundã e mult mai rarã. Se produce în condiþii cu totul speciale;
sunt oameni rezistenþi, dar obosiþi, în condiþii de viaþã grele, care consumã
o cantitate mare de alcool concentrat în timp scurt. Efectul e cã intrã în
coma alcoolicã, cu alcoolemia cãtre 2-4 la mie.
Beþia patologicã presupune condiþii medico-legale bine stabilite, fãrã
de care nu intrã la aceastã etichetã care conferã iresponsabilitate ºi de
care trag toþi avocaþii. E vorba de nealcoolici, deci de o beþie accidentalã,
cu cantitãþi mici de alcool, de obicei la nebãutori, neobiºnuiþi cu bãutura,
ºi care îºi ignorã un creier lezat (epilepsie, encefalopatii etc.) ºi care, la
scurt timp de la ingestie, fac o stare crepuscularã, deci o stare
epileptoidã, o confuzie mintalã de tip oneiroid, halucinator-delirantã,
cu acte antisociale grave, crime, ºi apoi, în mod absurd, adorm la locul
respectiv, se trezesc ºi nu ºtiu ce au fãcut. Pentru exteriorizare, pentru
expertizare, se face un EEG de lungã duratã dupã ingestie de alcool, pe
care se pot vedea semne de tip epileptic, sau de alt tip de lezare cerebralã,
ºi atunci se pune diagnosticul ºi scapã; la beþia patologicã trebuie sã ai
amnezie ºi sã te trezeºti ca un om normal. Deci crepusculul începe ºi se
terminã brusc.
Beþia acutã simplã, beþia profundã ºi beþia patologicã nu sunt integrate
în noþiunea de alcoolism. Alcoolismul începe în fond cu cea de a
patra formã, alcoolismul cronic (etilismul cronic), care constã în dependenþa
psiho-somaticã faþã de bãuturã. Bolnavul se caracterizeazã prin
lãudãroºenie, tulburãri de caracter, irascibilitate, impulsivitate,
megalomanie, scãderea capacitãþii de muncã, oboseºte uºor, scad
performanþele intelectuale ºi aptitudinile fine de muncã, nu mai au
rãbdare, se ceartã cu cei din jur, lasã dezordine. Etilicul cronic are ºi niºte
stigmate somatice, în ciuda faptului cã poate ascunde dependenþa, adicã
tremurã fin, mai ales când nu „s-a dres“, are coºmaruri terifiante, se
trezeºte noaptea ºi mai bea puþin ca sã adoarmã, are un facies
congestionat, cu telangiectazii pe nas ºi pomeþi.