Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

242 Aurel Romila – Psihiatria
Problema dezobiºnuirii presupune un tratament complet pe duratã de
luni de zile care combinã formele de psihoterapie individualã ºi de grup
cu metode socioterapeutice, ergoterapeutice ºi apoi cu încercãri de
reinserþie, gãsirea unui serviciu, schimbarea anturajului, un nou început.
Sunt mai multe pãreri în privinþa evitãrii recãderii. Unii recomandã un
drog mai benign, ca metadona, ca tratament de substituþie de lungã duratã.
Alþii cred cã metadona nu rezolvã ci prelungeºte dependenþa. În orice caz,
recãderile sunt pânã la 80%. De asemenea recomandarea de a þine cont de
opþiunea bolnavului drogat duce la externãri precoce, arbitrare, urmate de
inevitabile recãderi. Credem cã trebuie insistat pe toate procedeele care
fac ca bolnavul sã fie compliant.
Barbituricele ºi tranchilizantele – e o toxicomanie a oamenilor sãraci ºi
bãtrâni, cu o necunoscutã reprezentare ºi la noi în þarã. De remarcat cã nu
existã dependenþã la epilepticii care iau toatã viaþa barbiturice. Dependenþa
la barbiturice (clasic, hipnoticele) e frecventã la insomniaci; de ex. dupã 20
de ani ia din ce în ce mai multe pastile, pentru cã vede cã nu mai îºi fac
efectul. Deci toxicomania la barbiturice nu dã euforie, ci somnolenþã, chiar
un disconfort (crede cã are un cap cât o baniþã) ºi pare ca un epileptic,
adicã dã un sindrom psihoorganic cu vorbã împãstatã, lentoare, acnee,
parodontozã. Unul din semnele grave de retragere ºi de prognostic
nefavorabil e reprezentat de crizele comiþiale, datorate deranjãrii pragului
de convulsivitate globalã a sistemului nervos.
Tranchilizantele – dependenþa la ele a crescut enorm chiar la noi în þarã.
În primul rând pentru cã se considerã hipnotice (nu dormi, iei un Diazepam),
apoi toþi ºtim cã trebuie sã combatem stresul (te duci cu o cerere, ia
un Diazepam; de fapt la noi toþi iau Rudotel, pentru cã poþi sã conduci ºi
maºina). Prin anii ’60 se fãcea tratament cu Meprobamat la alcoolici ºi s-au
combinat douã toxicomanii (dacã luai douã cp. Meprobamat, beai mai puþin
ºi te îmbãtai mai bine). Când se ajunge la zeci de pastile pe zi, se iese din
jocul de-a pastilele ºi se intrã în toxicomanie, cu dependenþã fizicã ºi psihicã.
Tratamentele se fac la noi în clinicile psihiatrice obiºnuite, la un loc cu
ceilalþi (reanimarea nu-l primeºte decât dacã e în comã). Atitudinea noastrã
e destul de durã. Pe barbiturici îi tratãm cu tranchilizante ºi viceversa.
Neurolepticele sunt contraindicate pentru cã dau hipotensiune ortostaticã,
iar drogaþii dependenþi fac colaps ºi pot muri prin tratamentul nostru (lucru
valabil ºi la alcool ºi la delirium tremens). E bine sã avem medicaþia
injectabilã ca sã putem controla cât facem. Noi avem Diazepam ºi
Fenobarbital fiole, pe care le dãm încruciºat, cum am arãtat.
Cocaina existã ºi la noi. Primii vizaþi sunt medicii care lucreazã cu soluþie
de cocainã: oftalmo, ORL, stoma. Ei ºi cu surorile lor. Ei manipuleazã cu
kilogramul soluþie de cocainã pentru anesteziile de suprafaþã. O datã