Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Organogenii
239
la acte antisociale. E un flagel mondial, se pare cã atrage pânã la 25% din
populaþia globului, repartizatã inegal geografic.
Prima întrebare în psihopatologie e dacã toatã lumea e vulnerabilã la
drog sau numai anumite persoane. În ce constã tendinþa, slãbiciunea la
drog? Motivaþia pentru care se ajunge la drog este foarte variatã. În general
se admite o dizarmonie, o „slãbiciune“ a persoanei, dar acest termen
american poate acoperi toatã psihiatria, e prea puþin pentru noi. Este vorba
ori de persoane mai dependente, mai infantile, mai dizarmonice, care nu
au destulã încredere în ele însele, deci cu o conºtiinþã de sine vulnerabilã,
ºi în felul acesta depind foarte mult de ceilalþi, în primul rând pãrinþii
(aceºtia dezamãgesc cel mai puþin), apoi partenerii (care-i dezamãgesc la
maximum) ºi prietenii (care au limite de ajutor, de înþelegere).
S-a vorbit despre anumite trãsãturi ale occidentului – solitudinea,
emigraþia, grupurile minoritare, prejudecãþile (negru, spaniol, rasa proastã).
Deci în societatea modernã se adunã, se cultivã anumite prejudecãþi ºi
complexe, care provoacã o stare afectivã rea, care cere compensare, la
îndemânã fiind alcoolul ºi drogul. În provocarea dependenþei, un rol important
îl joacã condiþionarea, obiºnuinþa, presiunea celorlalþi („trage ºi tu
o datã, nu se întâmplã nimic“).
Debutul e precoce, în anii de ºcoalã, dar vulnerabilitatea maximã e la
adolescenþã (în primul rând la droguri; la alcool perioada de vulnerabilitate
este dupã 20 de ani). Ne gãsim în faþa unei exogenii, adicã a unei cauze
externe, faþã de care aparþinãtorii drogatului socot cã el are voinþa scãzutã,
slabã; el ar putea sã se fereascã ºi sã scape. Nimeni nu înþelege aceastã
atracþie, fascinaþie pentru paradisuri artificiale.
Situaþia drogaþilor în lume este gravã nu atât pentru cã lumii i-ar pãsa
atât de mult de viaþa lor, cât pentru cã ei compromit siguranþa, viaþa
comunitãþilor normale: circulaþia, comerþul. De aceea societatea occidentalã
a hotãrât rãzboi cu drogurile, care costã miliarde, ºi nu se ºtie cât va dura.
E singura problemã de psihiatrie pentru care se cheltuie miliarde, ºi singura
în care existã colaborare internaþionalã prin Interpol. Existã de fapt o dublã
reþea: de ajutor ºi tratament, ºi alta de combatere a traficului (producþie,
vânzare a drogurilor). Maximumul de consum se înregistreazã în SUA, apoi
þãrile occidentale, mai ales nordice (de ex. în Suedia, reþeaua de TBC s-a
convertit în sanatorii pentru drogaþi). Este unul din scandalurile mondiale.
Lumea e exasperatã de aceastã problemã. S-au propus ºi soluþii fasciste.
Dependenþa este de douã feluri: psihologicã (psihicã) ºi fizicã (somaticã).
În cazul primei, întreruperea, retragerea (withdrawal), dã o stare de
neplãcere dar nu este un pericol vital, în timp ce la a doua întreruperea cu
sindrom de abstinenþã fizicã poate avea consecinþe fatale .